Conform celui mai recent acord al Parlamentului European, până în 2030, emisiile trebuie să fie reduse cu 55% comparativ cu nivelurile înregistrate în 1990. Parlamentarii europeni au ajuns la acest acord după rediscutarea obiectivului anterior care prevedea o reducere de 60%.
Deal on the Climate Law!
The European Climate Law turns our #EUGreenDeal targets into legal obligations:
📉 reducing net greenhouse gas emissions by at least 55% by 2030
🌍 reaching climate neutrality by 2050Climate neutrality will guide our policies for the next 30 years. pic.twitter.com/XvJkscP1Ee
— European Commission 🇪🇺 (@EU_Commission) April 21, 2021
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a salutat adoptarea noilor măsuri:
„Promisiunea noastră politică de a deveni primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor până în 2050 reprezintă acum și o obligație legală.”
I warmly welcome the agreement on the Climate Law.
Our political commitment to becoming the 1st climate neutral continent by 2050 is now also a legal one.
The Climate Law sets the EU on a green path for a generation. It is our binding pledge to our children and grandchildren.— Ursula von der Leyen (@vonderleyen) April 21, 2021
De asemenea, obiectivul actual al Uniunii Europene prevede și o pondere de 32% a energiei regenerabile la nivel comunitar până în 2030, în creștere față de valoarea de 20% stabilită în 2019.
Cât de realistă este implementarea noilor standarde?
Adoptarea acestor standarde va ridica în mod cert o serie de probleme, nu fiecare stat membru având capacitatea și resursele necesare să le implementeze în mod eficient.
Reuters notează că în state precum Suedia ponderea energiei regenerabile este de aproximativ 50% din totalul energetic la nivel național, în timp ce în state precum Malta această valoare este sub 10%. State precum România și Polonia au încă proiecte energetice majore bazate pe cărbune, gaze și energie nucleară.
Analiștii avertizează deja că doar statele dezvoltate ale Uniunii Europene își pot permite să adopte măsurile necesare atingerii acestor obiective, costurile aferente unei tranziții către energia regenerabilă fiind împovărătoare pentru cel puțin un sfert din statele membre.
În plus, o parte din guvernele statelor membre încă nu au stabilit în termeni practici cum să își îndeplinească obiectivele de mediu, aceasta fiind încă o zonă gri în majoritatea țărilor. Există de asemenea si voci care consideră aceste standarde complet nerealiste:
„Energia regenerabilă și hidrogenul nu pot merge atât de departe (…) Pentru a atinge pe deplin obiectivele europene, acțiunile trebuie extinse la nivelul întregului lanț de aprovizionare, angajând forță de muncă calificată și dezvoltând noi modele de afaceri (…)” – afirmă Davide Sabbadin, Policy Officer în cadrul European Environmental Bureau.
Între timp, așa-numitul sistem de taxonomie al UE va introduce un standard de clasificare pentru investiții ecologice care ar putea redirecționa sute de miliarde de euro în fonduri către anumite industrii și companii.
Subiectul taxonomiei este unul dintre cele mai sensibile în acest moment. Comisia Europeană impune în mod evident o adoptare accelerată a decarbonizării iar taxonomia stabilește reguli clare pentru ca piața investițiilor să aloce fonduri către proiectele care ajută la prevenirea modificărilor climatice.
Însă, aşa cum notează analistii Bloomberg, dacă proiectele pe gaze și cele pe bază de energie nucleară sunt excluse din așa-numita taxonomie, atunci ele vor fi extrem de greu de finanțat.
La nivelul țării noastre, având în vedere dependența energetică pe care o avem față de gazele naturale, oficialii români, alături de omologii lor din alte state membre, au militat pentru includerea proiectelor energetice pe bază de gaze naturale și combustibil nuclear în sistemul de taxonomie.
În 20 aprilie, premieri din România, Bulgaria, Cipru, Cehia, Ungaria, Malta, Polonia și Slovacia au semnat o scrisoare deschisă prin care cereau șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să includă gazele și energia nucleară în noul sistem de taxonomie.
Șansele ca acest lucru să se întâmple sunt, însă, minime, având în vedere că, aşa cum se notează într-o comunicare recentă a Comisiei Europene, ”aproape 50 000 de întreprinderi din UE vor fi obligate să respecte standardele detaliate ale UE în materie de raportare de informații privind durabilitatea” – o creștere considerabilă față de cele 11.000 de întreprinderi supuse actualelor cerințe.
Foto: europarl.europa.eu