Pachetul de Mobilitate 1 este în vigoare din acest an, primele dispoziții aplicându-se de la 20 august 2020.
Comisia Europeană a oferit recent clarificări suplimentarea referitoare la normele incluse în Pachetul de Mobilitate, declarând că în acest moment prioritatea este aceea de a asigura “o înțelegere comună și o punere în aplicare consecventă a noilor dispoziții”.
Prin urmare, CE a pregătit un prim set de întrebări și răspunsuri pentru a aborda cele mai presante aspecte ridicate de reprezentanții sectorului de transport.
Aceste explicații vor ajuta operatorii de transport și autoritățile din statele membre să pună în aplicare corect noile norme. Sectorul de transport trebuie să aibă claritate cu privire la modul de aplicate a noilor prevederi în diverse situații(…)” – a declarat Comisarul european pentru Transport, Adina Vălean.
Iată, mai jos, o parte din clarificările oferite de Comisie la cele mai frecvent adresate întrebări:
Cum trebuie înțeleasă și aplicată obligația privind întoarcerea “acasă” a șoferilor?
Firmele de transport au obligația de a organiza întoarcerea șoferilor la centrul operațional al firmei sau la locul de reședință al șoferului la o perioada de trei sau patru săptămâni (în funcție de perioadele de odihnă consecutivă luate se șofer). Comisia notează că este alegerea șoferilor unde să își efectueze odihna, exemplificând că un șofer își poate informa angajatorul cu privire la decizia sa de a merge în alt loc decât centrul operațional al firmei sau reședința sa – de exemplu poate alege să meargă într-o vacanță. Indiferent de locul în care șoferul alege să se întoarcă, angajatorul are obligația de a se organiza astfel încât să permită întoarcerea regulată a camionului la baza operațională.
Cine acoperă costurile aferente întoarcerii “acasă” a șoferilor?
Comisia precizează că este obligația angajatorului de a organiza întoarcerea șoferilor la bază sau la reședință, iar acest lucru include și responsabilitatea financiară pentru acoperirea costurilor de călătorie.
Atunci când un șofer decide să nu se întoarcă la locul de reședință sau la centrul operațional al angajatorului și decide să-și petreacă perioada de odihnă într-un alt loc, atunci orice costuri de călătorie către și de la acel loc ar trebui să fie acoperit de șofer.
Aceleași principii se aplică șoferilor care au reședința într-o țară terță și sunt angajați la o companie din UE.
Ce documente ar trebui să prezinte un șofer pentru a demonstra că nu și-a efectuat odihna săptămânală în cabina camionului?
Articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 specifică faptul că statele membre nu impun șoferilor obligația de a prezenta nicio dovadă care să ateste activitățile șoferilor în afara vehiculului. Aceasta acoperă și odihna săptămânală obișnuită în afara vehiculului. Astfel, agenții de control nu pot solicita șoferilor documente care să dovedească faptul că odihna lor săptămânală nu a fost petrecută în vehicul.
Sancțiunile sunt acordate doar atunci când șoferii sunt surprinși efectuându-și perioada de odihnă în interiorul vehiculului în momentul controlului.
Comentând pe baza acestor răspunsuri, Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) a declarat într-un comunicat:
Comisia Europeană nu a răspuns încă întrebărilor adresate de transportatorii români, precum clarificarea “locului de reședință” și a posibilității de organizare a întoarcerii acasă a șoferilor în centrele logistice deținute de firmele românești de transport în Europa de Vest(…). UNTRR continuă să solicite CE să se asigure că toate autoritățile de control naționale aplică proceduri corecte și armonizate de controlare a respectării interdicției de efectuare a repausului săptămânal normal de peste 45 h în cabină, pentru a stopa controalele și amenzile abuzive ale autorităților franceze și belgiene privind repausul săptămânal normal al șoferilor din ultimii ani.”
Setul complet de răspunsuri oficiale poate fi accesat pe site-ul Comisiei Europene (pentru moment, doar în limba engleza) – la acest link.
Revenim cu noi informații pe măsură ce acestea sunt făcute publice.