Conform unei decizii recente a Curții Europene de Justiție, Directiva 96/71 / CE privind detașarea lucrătorilor se aplică și transportului rutier transfrontalier de mărfuri.
Aceasta decizie creează un precedent legislativ extrem de important pentru sectorul de transport rutier internațional.
În cazul de față, lucrători care proveneau din Germania și Ungaria își desfășurau activitatea ca șoferi în cadrul unor contracte încheiate între Van den Bosch Transporten BV – o întreprindere de transport al cărei sediu este situat în Erp (Țările de Jos), și două societăți-soră, una de drept german, iar cealaltă de drept maghiar, aparținând aceluiași grup, cu care șoferii aveau contracte de muncă.
În perioada vizată, transportul pleca din Erp, iar cursele se încheiau în același loc, însă majoritatea transporturilor în cauză aveau loc în afara teritoriului Țărilor de Jos.
Curtea a decis că firma Van den Bosch Transporten, intră sub incidența convenției colective de muncă aplicabile în Țările de Jos, încheiată între Asociația Transportatorilor de Marfă din Țările de Jos și Federația Nederlandse Vakbeweging (Federația Sindicatelor din Țările de Jos, denumită în continuare „FNV”).
În opinia FNV, atunci când Van den Bosch Transporten apela la șoferi care proveneau din Germania și din Ungaria, ar fi trebuit să le aplice condițiile elementare de muncă ale Convenției, în calitatea lor de lucrători detașați, în sensul Directivei privind detașarea lucrătorilor.
Întrucât condițiile elementare de muncă, stipulate în această Convenție, nu fuseseră aplicate acestor șoferi, FNV a formulat o acțiune împotriva celor trei întreprinderi de transport, care a fost admisă în instanță. Această hotărâre a fost însă anulată la prima înfățișare, instanța argumentând printre altele că transporturile în discuție nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei privind detașarea lucrătorilor.
Cazul a mers mai departe la Curtea europeană de Justiție care a decis că Directiva privind detașarea lucrătorilor este în fapt aplicabilă prestărilor de servicii transnaționale în sectorul transportului rutier. Astfel, această Directivă se aplică, în principiu, oricărei prestări de servicii transnaționale care implică o detașare de lucrători, indiferent de sectorul economic vizat.
În ceea ce privește calitatea de lucrători detașați a șoferilor în cauză, Curtea a amintit că, pentru ca un lucrător să fie considerat detașat pe teritoriul unui stat membru, în desfășurarea muncii sale acesta trebuie să prezinte “o legătură suficientă cu teritoriul respectiv” – evaluată pe baza activităților desfășurate pe acesta.
În ceea ce privește cazul specific al operațiunilor de cabotaj, la care Directiva privind detașarea lucrătorilor se aplică, astfel cum subliniază Regulamentul privind transportul rutier internațional de mărfuri, Curtea arată că aceste operațiuni se desfășoară în întregime pe teritoriul statului membru gazdă, ceea ce permite să se considere că desfășurarea muncii de către șofer în cadrul unor astfel de operațiuni are o legătură suficientă cu acest teritoriu.
Durata operațiunilor de cabotaj este un element lipsit de relevanță pentru aprecierea existenței unei astfel de detașări, fără a se aduce atingere posibilității de care dispun statele membre în temeiul acestei directive de a nu aplica anumite dispoziții din aceasta din urmă, în special în ceea ce privește salariul minim, dacă durata detașării nu depășește o lună” – se arată în textul deciziei publicat pe portalul Curții europene de Justiție.
Foto: Wikimedia Commons