Aveți o știre nouă? Spuneți-ne și nouă despre aceasta!

Cred că nu există domeniu în care să nu existe acest „război”. Nu există zi să nu citesc, să nu aud ceva despre asta. Vechi vs Nou.

Trebuie să recunoaștem că meseria asta de șofer de camion se schimbă continuu, iar la un moment dat a avut loc un boom pe care mulți dintre cei vechi în branșă nu l-au înțeles. Culmea este că au trecut ceva ani și incă tot nu-l înțeleg.

Respect șoferii care au lucrat în anii ’70-’80-’90 dar este destul de logic că nu poți compara muncă de atunci cu munca de acum, mașinile de atunci cu mașinile de acum și cel mai important, cred, nu poți compara lumea de atunci cu lumea de acum.

Respect și șoferii anilor 2000 la fel de mult că și pe cei vechi.

Lucrurile acum se miscă mult mai rapid, există alt ritm de muncă, distanțele lungi sunt parcurse muuult mai rapid.

Se cere ca șoferul să nu piardă timp, să fie productiv, să știe să folosească timpul alocat.

Cei tineri nu ar trebui blamați că se urcă în cele mai noi și sofisticate camioane, că sunt ghidați pe șosele de cele mai noi tehnlogii, că nu li se cere să repare camioanele în stradă etc. Odată cu trecerea anilor tehnologiile au avansat atât de mult încât au apărut camioane fără șoferi.

Asta nu înseamnă că cei vechi sunt peste cei noi din punct de vedere calitativ.

Fiecare perioada are proprii eroi și propriile povești. De când e lumea asta a existat o nostalgie a vremurilor apuse mai ales din partea celor trecuți de prima tinerețe dar trebuie să fim conștienți și să acceptăm prezentul.

Văd destule discuții în contradictoriu, văd destule jigniri și discreditari în principal din partea celor cu mai multă experiență, dar nu văd unul să facă ceva constructiv pentru cei tineri în meseria asta.

De aceeași problema m-am lovit și eu la început și când am văzut reticență și durerea în cot a unora dintre veterani am decis să fiu autodidact cu mine și să adun cunoștințe din propriile experiențe.

„Nu ai kilometri in față cât am eu cu spatele” am auzit fraza asta de mii de ori, dar fără să fiu impresionat.  Mi-aș fi dorit să zică „Am făcut kilometrii cu spatele și cu fața destui încât să te pot ajuta în primii pași în meseria asta”.

Puțini șoferi vechi am întâlnit prin parcările Europei care chiar nu se lăudau cu nimic ci din contra lăudau noul val pentru modul cum se face acum meseria din pricina timpului, a traficului, a regulamentelor.

Pe vremea lor aveai libertatea pe care o știm din filme și povești; acum fiecare mișcare este atent monitorizată.

În momentul de față probabil cea mai mare greutate în meseria asta este stresul zilnic la care este supus șoferul. Înainte nu există stresul asta, treceau chiar și zile în care nu vorbeai cu nimeni la telefon, de internet nici nu poate fi vorba.

Poate singurul lor stres erau mașinile fără tehnologie care dacă se stricau trebuiau reparate pe marginea drumului și faptul că nu se putea ține legătură cu familia că în zilele noastre.

În ziua de azi totul este schimbat, mod de lucru, mașini, trasee, trafic, timp din ce în ce mai scurt, monitorizare, regulamente, amenzi, partea financiară precare de cele mai multe ori.

Cred că toți trebuie să fim la același nivel, nu e niciunul mai șofer ca celălalt.

Sunt multe de înșirat și de o parte și de alta, și totuși toți facem același lucru: punem lumea în mișcare.

Hai să ne respectăm, indiferent în ce timpuri am făcut sau facem meseria asta.

Fiecare are de învățat de la celălalt. Nu toți vrem Saviem-uri sau Rabe, nu toți vrem FH16 sau R730, însă toți vrem un lucru: să ne facem treaba cât mai bine și cât mai ușor și să ajungem întregi lângă cei dragi.

Drumuri bune tuturor!

#proudtobeatrucker

comentarii

comments0 comentarii
thumbnail
Pentru a vedea notificările de la comentarii, mergeți la profil