Contractul de transport este actul juridic prin care o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul sa obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite.
În prezent domeniul transporturilor este într-o continuă dezvoltare așa că incidența rapoturilor juridice în legătură cu această ramură de activitate este din ce în ce mai mare, motiv pentru care a crescut și numărul contractelor de transport.
Pentru siguranța circuitului civil, atât la nivel european, cât și la nivel național au fost date o serie de norme juridice care să reglementeze domeniul transporturilor.
Aceste reglementări sunt realizate pentru fiecare categorie de transport și categorie de bunuri transportate.
În articolul de astăzi ne vom concentra atenția asupra contractelor ce se încheie in vederea transportului de bunuri.
Pe lângă clauzele obișnuite care sunt bine cunoscute și care se referă la datele de identificare ale părților, obiectul contractului, obligațiile transportatorului, obligațiile beneficiarului, preț, litigii și alte asemenea aspecte, pot fi introduse și o serie de clauze, aparent inofensive, dar care în cazul în care ajung să fie puse în practică, vor provoca probleme destul de serioase pentru cel în defavoarea căruia sunt menționate.
Astfel de clauze sunt dăunatoare fie pentru că, deși aparent legale, există situații în care legea exclude aplicablitatea lor, fie că una dintre părți profită de neștiința celeilalte pentru a pune în sarcina celei din urmă obligații care îi revin în mod legal celei dintâi.
Clauze care, deși menționate în contract, nu își produc efectul
– Potrivit art. 1995 Cod civil, clauza prin care se înlătură sau se restrânge răspunderea stabilită prin lege în sarcina transportatorului se consideră nescrisă.
În temeiul acestui text de lege, un transportator care incheie un contract de trasport nu ar trebui să se lase păcălit de o clauză din contract care exclude posibilitatea ca el să răspundă pentru daunele provocate în executarea transportului, dacă legea prevede că el trebuie să răspundă pentru acele daune, in schimbul acceptării unui preț mai mic pentru serviciile de transport prestate.
Așadar, chiar dacă o astfel de clauză, de exonerare de răspundere, este inclusă în contract, aceasta nu va produce efecte în cazul în care se va produce evenimentul pentru care transportatorul este obligat în temeiul legii să raspundă (cum ar fi răspunderea pentru neefectuarea tranportului sau pentru întârziere sau răspunderea pentru încasarea rambursurilor cu care expeditorul a grevat transportul și pentru îndeplinirea operațiunilor vamale)
Din punctul nostru de vedere, este considertă nescrisă (nu va produce efecte) si clauza care prevede că destinatarul bunurilor transportete nu are dreptul de a se îndrepta împotriva transportatorului pentru pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport, pentru care este răspunzător expeditorul.
O astfel de clauză, deși este aparent în favoarea transportatorului, nu poate produce efecte față de destinatarul transportului, deoarece acesta din urmă este terț față de contractul de transport iar dreptul lui de a se îndrepta împotriva transportatorului este un drept legal.
Clauze care pun în sarcina transportatorului obligația de a răspunde deși potrivit legii acesta nu ar fi ținut să dea socoteală
Există o serie de situații reglementete de lege, când, deși s-a produs un prejudiciu, transportatorul nu tebuie să răspundă.
Astfel, nu trebuie să vă lăsați păcăliți și să acceptați ca în contract să fie menționate o serie de clauze care impun în sarcina dumneavoastă obligația de a răspunde, deoarece în cazul în care acestea sunt menționate va trebui să vă conformați lor.
Astfel de clauze, care exclud răspunderea transportatorului sunt cele referitoare la:
– fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operațiune s-a efectuat de către expeditor sau destinatar;
– lipsa sau defectuozitatea ambalajului, dacă dupa aspectul exterior nu putea fi observată la primirea bunului pentru transport;
– expedierea sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiţii, precum şi nerespectarea de către expeditor a măsurilor de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
– evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
– natura bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare, spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi altele asemenea;
– pierdera de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în măsura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
– pericolul inerent al transportului de animale vii;
– faptul că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul transportului, nu a luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
– fapte săvârşite cu intenţie ori din culpă de către expeditor sau destinatar, ori instrucţiuni date de către unul dintre aceştia;
– forţa majoră sau fapta unui terţ pentru care transportatorul nu este ţinut să răspundă.
Un transportator nu ar trebui să accepte astfel de clauze în contract decat dacă beneficiile corelative ar fi unele pe măsură.
Un alt aspect destul de importatnt este acela că în cazul în care un transportator acceptă să transporte documente, sume de bani în numerar, titluri de valaore, bijuterii sau alte bunuri de mare valoarea, în caz de pierdere sau deterioare a acestora va fi ținut să răspundă în limita valorii declarate de expeditor, iar în cazul în care s-a declarat o natură diferită a bunurilor sau o valoare mai mare, transportatorul va fi exonerat de răspundere.
În concluzie, fiți cu mare băgare de seamă la momentul semnării unui contract, pentru a putea preîntâmpina situații neplăcute și costisitoare pe parcursul derulării contractului.
LEGISLAȚIE
Ordonanța Guverului nr. 27 din 31 august 2011 privind transporturile rutiere, actualizatăprin Legea 94/2016 pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial nr. 369 din 13-mai-2016
Legea 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011
CONVENȚIA din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR*)