Transportul intermodal are multe avantaje, dar poate ridica anumite probleme transportatorilor sau expeditorilor. Nu am greși dacă am spune că majoritatea acestora survin din cauza unor decalaje ale asigurărilor.
Pentru a exemplifica, vom discuta despre un caz care a făcut recent obiectul unui verdict al Curții Federale Germane din Karlsruhe.
Un expeditor turc a ordonat un transport de îmbrăcăminte din Turcia în Spania. Deoarece ruta a acoperit o parte din teritoriul Europei, transportatorul a decis să folosească transportul intermodal.
Astfel, două camioane au ajuns portul Pendik, unde deja le așteptau un feribot care urma să transporte produsele către Spania. Din păcate, pe feribot a avut loc un incendiu care a afectat marfa transportată aproape integral.
Evident, expeditorul a solicitat transportatorului plata de compensații iar cazul a ajuns la Curtea Federală din Karlsruhe.
Baza legală
Solicitarea expeditorului a avut la baza articolul 2, paragraful 1 din Convenția CMR, care reglementează transportul intermodal. Permiteți-mi să vă reamintesc pe scurt că, în cazul transportului intermodal, Convenția CMR se aplică tuturor transporturilor, cu excepția celor în care pierderea s-a produs în timpul transportului intermodal, caz în care se aplica reglementări specifice.
Spre exemplu, în cazul de față, jurisprudența care va fi luată în calcul nu va fi cea aferentă Convenției CMR, ci cea aferentă Regulamentului Haga-Visby, care reglementează transporturile maritime. Cu alte cuvinte, același transportator rutier pe care l-am contractat este în continuare responsabil pentru pierdere, dar pe o bază legală diferită.
Și acum începe puzzle-ul juridic: este incendiul un risc comun, aplicabil tuturor tipurilor de transport, sau este aplicabil doar anumitor transporturi? Încercați să răspundeți la întrebare înainte de a trece la următorul paragraf.
Întrebarea de mai sus a fost adresată, evident, și în instanţă. Verdictul a fost puțin surprinzător. Instanța a constatat că incendiul ca atare nu reprezintă un risc specific unui anumit tip de transport; cu toate acestea, în anumite circumstanțe, se poate considera acest lucru.
Astfel, Curtea Federală din Karlsruhe a constatat că, în acest caz, avem de-a face cu un risc specific transportului maritim, având în vedere modul în care acesta a survenit, și a aplicat în consecință prevederile Regulamentului Haga-Visby.
Drept urmare, transportatorul a fost eliberat de răspundere, din cauza abordării prezentelor reguli cu privire la riscurile de incendiu. Cu alte cuvinte, expeditorul nu a primit nicio compensație.
Evident, acest verdict a provocat un decalaj între prevederile contractului de asigurare și cele pe care le prevede Regulamentul Haga-Visby.
De ce? Deoarece prevederile din acest regulament sunt foarte generoase pentru transportatori, dar nu și pentru expeditor. Principala datorie a unui transportator maritim este, practic, doar aceea de a asigura condițiile de navigabilitate. Există o mulțime de excluderi ale răspunderii transportatorului maritim și, credeți-mă, acestea pot pune expeditorul în dezavantaj.
În plus, rețineți că expresia „incendiul care are loc în anumite circumstanțe” nu este precisă. Înlocuiți cuvântul “incendiu” cu un alt risc și deja incertitudinea este iminenta.
În concluzie, transportul intermodal este asociat cu un risc mai mare. Este necesar să se țină seama de faptul că există posibilitatea de a trece de la Convenția CMR la alte acte juridice, asociate cu un domeniu de răspundere diferit al transportatorului, iar acest lucru trebuie luat întotdeauna în calcul în momentul stabilirii clauzelor din cadrul contractelor de asigurări specifice.
Foto: Fotolia