Momentul ala cand te vei decide sa te alaturi acestei branse nu stiu exact ce il declanseaza, dar va trece ceva timp pana te vei integra complet intr-o “secta’ a unor oameni, creată de la sine si nerespectata foarte mult in țari gen Romania.
Spun nerespectată pt ca in Romania abia acum se fac primii pași pt intemeierea unui cult pt transporturi, asta prin crearea de evenimente, de truckfest-uri si diferite forme de manifestare si prezentare a vietii soferilor profesionisti, a povestilor frumoase dar si triste pe care le genereaza interactiunea cu mastodontii, a greutatilor intampinate de oamenii soselelor, asumate sau ridiculizate pe la colturi.
Toti cei care pleaca pe drumul acesta, in general tineri, o fac pt ca sunt curiosi, pt a descoperi si pt a isi da un refresh vietii lor normale, cu un job fix, undeva intr-un loc stabil.
Mai sunt si aceia care vin doar pt bani in meseria asta.O sa ii recunoasteti pt ca se plang mult si urasc tot ce inseamna acest stil de viata.
La inceput sunt ridiculizati, stresati, umiliti prin sume derizorii si tratament inuman pe alocuri, viitorii soferi de cursa lunga.
Unii renunta dupa o perioada, altii iau calea de a migra in alte tari si a lucra in sistem local, asta pt a impartasi mult mai multe momente cu familia, baza societatii moderne in viziunea mea.
Dupa o perioada vor incepe sa se acomodeze, psihicul va incepe sa puna presiuni enorme atat pe fizicul lor cat si pe ceea ce numeau candva “o viata normala.
Si iar o parte vor renunta, o alta parte va imigra si din cei care au ajuns pana in acest punct f.putini vor ramane.
Nu ii poti condamna, sistemul in care lucreaza majoritatea firmelor din est fiind cel intracomunitar, cu perioade lungi de ședere si supravietuire intr-o cabina de 2/2 care teoretic nu iti ofera decat un minim de confort, la limita de jos a extremului.
Ne intrebam de ce nu exista un cult pt camioane in Romania, precum in tarile vestice ??
Pai cum am putea vorbi despre un asemenea cult cand oamenilor astora le sunt impuse perioade f.lungi de sedere in cabina, uneori ajungand mecanic sa se sature si sa urasca fiarele astea, doar pt ca sunt tratati asemenea unei legiuni romane aflate in permanenta in misiune, undeva la 10 luni pe an departe de familii si o viata sociala normala.
Ca vorbeam zilele trecute de pasiune….cu asta e f.greu.
Sunt f.putini care impartasesc o pasiune pt fenomenul trucking, asta pt ajung sa confunde grav sistemul de munca deseori fortat cu frumusetea din meseria asta, o frumusete care paleste de la an la an in fata implementarii de tehnologii noi, viteza crescuta a volumului de munca,ajungand uneori sa te intrebi daca cineva chiar mai iubeste ceea ce face sau e aici doar din motive financiare.
A locui intr-o cabina timp de minim 5 saptamani, a stationa in locuri nesigure, a avea o alimentatie si o ingrijite precara, a ajunge sa te bucuri de o familie timp de 2 luni per an, fac din meseria asta in sec 21 una dintre cele mai grele meserii existente la nivel european in acest moment.
Si principalul razboi in toata schema asta se da cu tine, cu psihicul tau,cu omul scos din zona de confort a unei vieti normale si pus in ipostaza de a se gospodari, a munci si a iubi, toate astea fiind facute de la cateva mii de km de un loc numit acasa.
Ii vedeti tristi, depresivi, neintelesi si usor nervosi ?
Ganditi-va ca ei sustin un sistem de transport romanesc care genereaza catre bugetul de stat milioane de euro anual, acest sistem fiind in top 5 cotizanti la bugetul Romaniei.
Si da, conditii si salarizarile lor lasa de dorit, majoritatea traind din diurne, asta pt ca inca functioneza mirajul ca au venituri peste media romanesca.Ca venituri se poate sa fie adevarat, dar ca viata sociala, ca indivizi si ca viata de familie oamenii astia traiesc o drama.
O drama dusa cu zambetul pe buze, o depresie care le da tarcoale permanent, un stil de viata care in occident este unul respectat si bine platit, in Romania este departe de a i se acorda respect, asta in conditiile in care si cei mai multi dintre practicanti au uitat pierduti cu lunile prin cabine ce inseamna respectul pt ei si pt semenii lor.
Si totusi oamenii soselelor continua povestea, zilnic, antrenand mastodontii incarcati cu mii de tone de marfuri catre destinatii noi, ei fiind cei care duc greul…pe roti.
Despre viata lor, despre durerile lor, despre necazurile si bucuriile lor, se stiu prea putine.
Pe sosele ne avem doar unii pe ceilalti !!
Foto: Trans.INFO