Principalele coridoare europene de marfă, care se întind de la Scandinavia până la Mediterană, sunt pregătite pentru transformare. Inițiativa Coridorului de Transport Curat a Comisiei Europene urmărește să le pregătească pentru camioanele electrice, creând o rețea de încărcare transfrontalieră care ar putea înlocui treptat motorina cu reîncărcare de mare putere de-a lungul principalelor rute.
La mijlocul lunii septembrie, miniștrii transporturilor din nouă țări UE, Belgia, Danemarca, Germania, Lituania, Malta, Olanda, Austria, Polonia și Suedia, s-au adunat la Bruxelles pentru a semna o declarație ministerială care lansează inițiativa.
Obiectivul lor este simplu, dar ambițios: să facă posibilă nu doar tehnic, ci și practic viabilă, transportarea pe distanțe lungi fără emisii. Pentru a realiza acest lucru, UE va crea două rute de marfă complet electrificate, coridoarele Scandinavia-Mediterană și Marea Nordului-Baltic, care vor forma coloana vertebrală a rețelei verzi logistică a Europei.
Coridorul Scandinavia-Mediterană
Aceste coridoare transportă deja unele dintre cele mai aglomerate fluxuri de trafic de pe continent. Primul se întinde din Suedia prin Danemarca, Germania, Austria și Italia spre Mediterană; al doilea conectează statele baltice cu porturile Europei de Vest. Împreună, acoperă mii de kilometri de autostrăzi, puncte de trecere a frontierei și zone industriale.
Coridorul Mării Nordului-Baltic (Rețeaua TEN-T) – sursa: rfc8
De ce acum? Pentru că vin camioanele electrice pe baterii
În ultimii doi ani, producătorii de camioane au lansat modele electrice pe baterii capabile să gestioneze rutele regionale și chiar lungi. Flotele sunt nerăbdătoare să le adopte, dar încărcarea rămâne cheia lipsă.
Reglementările existente ale UE privind infrastructura pentru combustibili alternativi (AFIR) stabilesc minimurile obligatorii pentru încărcătoarele publice pentru camioane, dar acestea singure nu vor fi suficiente. Potrivit Consiliului Internațional pentru Transporturi Curate, Europa va avea nevoie între 22 și 28 gigawați de putere de încărcare instalată pentru camioane până în 2030, inclusiv până la 5.300 de încărcătoare de clasă megawatt. În cel mai bun caz, AFIR va oferi aproximativ două treimi din această capacitate.
Deci, Inițiativa Coridorului de Transport Curat nu se referă la noi ținte: ci la a elimina diferența dintre legislație și realitate. Este echivalentul politic al afirmației: “să construim drumurile înainte de a vinde camioanele.”
Obstacolele din față
Dacă întrebi planificatorii energetici de ce încărcătoarele de megawatt nu sunt peste tot deja, răspunsul este de obicei același: birocratie, putere și preț.
Eliberarea permiselor poate dura ani de zile. Autoritățile locale jonglează adesea cu multiple aprobări pentru utilizarea terenurilor, conectarea la rețea și conformitatea cu mediul. Chiar și atunci când documentele sunt finalizate, multe locuri pur și simplu nu au capacitate suficientă de rețea. Și când capacitatea există, conectarea poate costa mai mult decât încărcătoarele în sine.
Declarația miniștrilor numește aceste aspecte „strangulări critice” și promite să le rezolve. În următoarele luni, guvernele naționale și Comisia Europeană vor colabora la un „set de măsuri” pentru a simplifica permisele, a accelera conexiunile la rețea și a sprijini finanțarea. Acest set de măsuri este planificat pentru martie 2026.
Până atunci, inițiativa este mai puțin despre turnarea betonului și mai mult despre deschiderea drumului pentru ca investitorii și operatorii să acționeze.
Dincolo de stațiile de încărcare
Planul recunoaște de asemenea că politicile de energie, transport și climă nu pot funcționa izolat. Țările sunt încurajate să alinieze planificarea națională a rețelei, să promoveze energia regenerabilă în apropierea hub-urilor logistice și să împărtășească datele despre cererea transfrontalieră.
Declarația afirmă explicit că infrastructura de încărcare pentru vehiculele grele ar trebui tratată drept infrastructură strategică, în aceeași categorie cu porturile, căile ferate sau autostrăzile. Este o schimbare subtilă, dar importantă: încărcarea nu mai este un proiect secundar; este parte din coloana vertebrală a transportului european.
Drumul către 2030
Până în 2030, se estimează că unul din trei vehicule grele noi înmatriculate în UE va fi fără emisii. Aceasta ar putea însemna mai mult de 400.000 de camioane electrice pe drumurile europene în doar cinci ani. Pentru a le menține în mișcare, primele două coridoare vor servi ca un teren de testare: un experiment viu în electrificarea transfrontalieră.
Dacă va avea succes, Comisia intenționează să extindă conceptul la alte rute TEN-T, acoperind în final întreaga rețea continentală. Ideea este ca un transportator care călătorește de la Vilnius la Madrid să nu întâmpine o incertitudine mai mare decât unul care călătorește de la Hamburg la Munchen astăzi.
Un moment de cotitură pentru industrie
Pentru transportatori, această inițiativă este importantă nu pentru schimbările peste noapte, ci pentru semnificația sa. Când miniștrii declară că încărcarea pentru camioane este o prioritate, oferă investitorilor și operatorilor încrederea că transportul fără emisii are sprijin politic și financiar.
Pe plan practic, ar putea însemna că în câțiva ani, operatorii pot planifica rute internaționale pentru camioane electrice cu aceeași fiabilitate ca astăzi cu motorină. Pentru sectorul logistic, obișnuit cu marje măsurate în cenți pe kilometru, aceasta este genul de certitudine care face schimbarea posibilă.
Imaginea de ansamblu
Decarbonizarea transportului de marfă nu este doar un obiectiv de mediu: este o chestiune de competitivitate. Economia Europei depinde de transportul rutier pentru peste 75% din volumele de transport terestru. Dacă logistica fără emisii va avea succes, trebuie să funcționeze nu doar pentru pionierii tehnologiei curate, ci și pentru fiecare mic și mediu transportator care încearcă să supraviețuiască.
Inițiativa Coridorului de Transport Curat nu promite o călătorie ușoară. Dar face ceva ce Europa nu a mai făcut până acum: oferă industriei o direcție comună, o hartă împărtășită de la Suedia la Malta și dincolo de aceasta.
