Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CEJ) a respins marți acțiunile formulate de Ungaria și Polonia în vederea anulării unor măsuri incluse în directiva privind drepturile lucrătorilor detașați.
Va reamintim că Uniunea Europeană a adus modificări la această directivă pentru a consolida drepturile și condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați. Ungaria și Polonia s-au manifestat împotriva schimbărilor, deoarece consideră că noile reguli vor avea un efect negativ asupra transportatorilor lor.
Potrivit CEJ, scopul directivei este următorul:
Legiuitorul UE s-a străduit, atunci când a adoptat Directiva 2018/957, să asigure libertatea de a furniza servicii pe o bază echitabilă, garantând o concurență care nu se va baza pe aplicarea, într-unul și același stat membru, a termenilor și condițiilor de angajare la un nivel substanțial diferit în funcție de angajatorul stabilit sau nu în statul membru respectiv, oferind în același timp o protecție mai mare lucrătorilor detașați. În acest scop, Directiva 2018/957 urmărește să asigure că termenii și condițiile de angajare a lucrătorilor detașați sunt cât mai apropiați de cei ai lucrătorilor angajați de întreprinderile stabilite în statul membru gazdă.”
Ungaria și Polonia au susținut că cele de mai sus reprezintă o încălcare a articolului 56 din TFUE, care garantează libertatea de a presta servicii și o încălcare a Regulamentului „Roma I”.
Cu toate acestea, CEJ a respins în totalitate ambele cereri – decizia poate fi accesată aici.
În argumentul de respingere a cazului, CEJ a explicat că, pentru a atinge cel mai bine obiectivul urmărit de Directiva 96/71, având în vedere circumstanțele modificate, i-a fost permis să ajusteze “echilibrul inerent” al acestei directive prin consolidarea drepturilor lucrătorilor detașați în statul membru gazdă, astfel încât concurența dintre întreprinderile care detașează lucrători în statul membru respectiv și întreprinderile stabilite în acel stat să se dezvolte într-un mediu echitabil.
CEJ subliniază că directiva sus menționată nu elimină niciun avantaj competitiv de care se pot bucura furnizorii de servicii din unele state membre, întrucât aceasta nu are în niciun caz efectul de a elimina concurența pe baza costurilor.