Cu toții am auzit câte ceva despre criza de șoferi de camioane … și poate și despre criza de lucrători în depozite. Ei bine, sunt cât se poate de reale.
Într-o lume a informației, a “influencer-ilor” și a mirajului fericirii dintr-o fotografie, ne trezim într-o realitate puțin cam dură și nemiloasă: mărfurile nu se mișcă singure și cineva trebuie s-o facă.
Din nefericire, tinerii care intră în câmpul muncii nu mai sunt dispuși să își investească timpul și energia în activități simple plătite cu un salariu mediu și caută confortul în diverse alte direcții (cel mai adesea la părinți care sunt sensibili la principiul “copilul meu să aibă ceea ce n-am avut eu”).
Oamenii în vârstă înțeleg foarte bine că o slujbă îi hrănește și îi ține în viață (poate și pentru că nu au opțiunea tinerilor) și își văd liniștiți de treabă, însă numărul lor scade în fiecare zi.
În aceste condiții, cum putem să mișcăm mărfurile de la producător la cumpărător/consumator/beneficiar?
Soluții
Produsele nu se vor vinde decât dacă sunt disponibile, altfel cumpărătorul nu are de ce să le plătească. Fie că merge el după ele (retail) sau îi sunt livrate acasă (online), cumva acele produse trebuie să între fizic în posesia lui.
1. În online vedem cum volumele cresc de la un an la altul … și ne bucurăm. Pe lângă confortul oferit de aplicațiile mobile sau browsere, prețul este unul atractiv și politicile de retur devin prietenele noastre drept urmare experiența digitală rezolvă parțial problema. Știm că multe site-uri trimit comenzile “peste mări și țări” pentru că este mai ieftin decât să își deschidă magazine fizice.
Am putea spune că on-line-ul reprezintă o soluție pentru a ieși din criză de oameni.
Chiar dacă împachetarea durează și costă mai mult, chiar dacă procentul de retur este ridicat și chiar dacă consumăm mai multe materiale de ambalare, evităm multe alte manipulări (descărcat la magazine, recepționat și pus pe raft, ridicarea de pe raft, prezentat la casă de marcat și în cele din urmă transportat acasă) și atunci este mai ieftin.
Nu este de mirare că putem cumpără aproape orice on-line … așa este și normal.
Probabil că pe viitor vom avea o inteligență (nu neapărat artificială) care să ne construiască singură comanda online și să se asigure că o primim la momentul potrivit. A primi acasă cumpărăturile săptămânale așa cum le-am fi făcut noi sună puțin ireal, însă sunt convins că marile companii deja se gândesc cum să o pună în practică.
2. Cele mai provocatoare situații sunt totuși în retail (depozit + rețea de magazine); cum putem face să avem oameni în depozit, în camioane și la magazine astfel încât să asigurăm un flux corect de mărfuri?
Soluțiile adoptate de unele țări au fost de a crește prețul produsului pentru a crește salariile oamenilor făcând astfel zona logistică puțin mai interesantă … însă peste un anumit prag oamenii tot nu au mai fost de găsit.
Pentru a oferi o șansa și altor națiuni mai puțin dezvoltate, s-au deschis granițele pentru muncitori și imigrația a început să crească rezolvând temporar problema. Din păcate imigrația este finită și peste un anumit prag oamenii încetează să mai apară.
3. Mecanizarea – având luxul gestionarii unor fluxuri cu multe activități repetitive, ne-am imaginat diverse utilaje care pot să miște mărfurile așa cum avem nevoie astfel încât necesarul de oameni să scadă.
Fabricile de autoturisme au fost printre primele care au incus în liniile de producție/asamblare roboți pentru acțiunile repetitive, lăsându-le pe cele complicate oamenilor. Astăzi, multe depozite au introdus conveioare, carusele și/sau macarale automate pentru a gestiona cantitati mari de mărfuri cu productivitate și acuratețe foarte ridicate. Care este totuși limita?
Mic exemplu matematic:
– Un om manevrează pe oră 30 paleți;
– O macara automată manevrează pe oră 55 paleți (+25 paleți/oră);
– Costul unui om este de cca 4.000 lei/luna
– Costul macaralei este de cca 5.000.000 lei
Dacă ignorăm costurile erorilor omului și considerăm că macaraua funcționează 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 zile pe an (echivalentul a 9 oameni la normă legală de 40 ore/săptămâna), înseamnă o perioadă de recuperare a investiției de cca 11 ani, timp în care nu ne mai batem capul cu oamenii.
Dacă rotunjim rezultatul nostru la 10 ani ne facem idee de o oarecare limită: investim pe termen lung (cca 10 ani) și rezolvăm parțial problemă oamenilor.
4. Inovația – cum putem să facem lucrurile mai bine și mai repede astfel încât să salvăm secunde și minute prețioase? Inovația este pe buzele tuturor însă foarte puțini o folosesc; probabil pentru că este foarte dificilă. Inovația înseamnă schimbare și să fim serioși, cine vrea să se schimbe?
Dacă avem confortul prezentului nostru și nimic nu ne deranjează, de ce să schimbăm ceva? În piața muncii confortul a dispărut și schimbarea este inevitabilă; schimbăm un pas dintr-un proces sau schimbăm procesul cu totul, important este să câștigăm timpul oamenilor noștri.
Ca să schimbăm ceva trebuie să fim deschiși să o facem și mai apoi să avem determinarea să implementăm schimbările potrivite; folosind analize precise și măsurători corecte, putem estima foarte bine efectul unor schimbări potențiale iar apoi ne putem planifica implementarea.
După ce am făcut-o măsurăm rezultatele și tragem câteva concluzii numai pentru a ne pregăti pentru următoarele schimbări.
Cred cu tărie că inovația se poate aplică tuturor domeniilor în care lucrăm. În logistică putem inova așa:
– Aplicațiile software, odată cu avansul tehnologiei le creștem viteza și disponibilitatea (vezi soluțiile cloud);
– Echipamentele hardware – baterii Li-Ion, fiabilitate ridicată, imprimante super rapide, scannere fără fir, voice picking, electronic data interchange și multe altele;
– Oamenii – cum îi motivăm, respectăm îngrijim, cum poate chiar distracție.
Cele de mai sus nu tratează crizele punctuale (blocaje, situații de out -of-stock) ci crizele generale cu care trăim zi de zi.
Dacă ne focusam foarte mult pe crizele prezente și nu învățam din nimic din ele, suntem obligați să le repetam.