Impactul Brexit va fi cu siguranţă resimţit la nivelul industriei transporturilor, de ambele părţi – atât de către companiile transportatoare din UE cât şi de către cele din Marea Britanie.
Principalul impact este dat de faptul că, odată cu părăsirea Uniunii Europene, Marea Britanie nu va mai putea beneficia de pe urma unui comerţ liber cu ţările membre UE, cu excepţia situaţiei în care un nou acord va fi instituit – iar discuțiile despre acest nou acord sunt încă departe de a fi finalizate.
Dupa Brexit, preconizările sunt că industria transporturilor se va confrunta cu provocări suplimentare de ordin logistic şi legal dar şi cu o serie de costuri suplimentare – o parte din acestea rezultând din noile taxe vamale. Un raport recent al Băncii Mondiale citat de BBC relevă că aceste costuri ar putea duce la o creştere a costurilor de expediție cu aproximativ 8% pentru transportatori.
Uniunea Europeană este în prezent cel mai mare parter comercial al Marii Britanii, aproximativ 49% din bunurile din UK făcând până anul trecut obiectul comerţului intracomunitar, conform unei statistici publicate de Microlise (microlise.com). De asemenea, conform aceleiași surse, aproximativ 1.7 milioane de job-uri din Marea Britanie sunt direct dependente de comerţul cu UE.
Este deci, clar, că va fi necesară implementarea unui nou acord post-Brexit care să implice reprezentaţi ai tuturor ţărilor membre şi care să conţină condiţii agreate inclusiv de reprezentanţii transportatorilor.
Iată care ar putea fi principalele puncte de discuţie între reprezentanţii transportatorilor şi guvernele ţărilor din care fac parte, pentru a asigura o trecere la un nou acord între Marea Britanie şi UE mutual benefic:
- desemnarea unei perioade de tranziţie necesară pentru a permite transportatorilor să se organizeze într-un mod eficient
- supravegherea formalităţilor vamale şi a controalelor vamale pentru a preveni birocratizarea excesivă
- asigurarea siguranței pe teritoriile comune (inclusiv siguranța parcărilor)
- recunoaşterea mutuală a formării profesionale
- acord privind documentele de transport care urmează să fie utilizate (licenţe bilaterale sau multilaterale de tranzit, acordul CEMT, carnetele TIR, etc.)
- stabilirea comuna a noilor norme de cabotaj între Marea Britanie şi UE
- armonizarea condiţiilor sociale şi a accesului la piaţa muncii.
Un posibil pas în facilitarea unui acord este de asemenea şi instituirea unei graniţe temporare comune intre Marea Britanie și Uniunea Europeana.
Ce înseamnă concret acest lucru?
În esenţă, Marea Britanie şi Uniunea Europeană ar urma sa instituie un acord care să vizeze în primul rând partea financiară (deci nu vor exista costuri rezultate din taxele vamale) şi partea logistică (formalităţile vamale vor fi reduse la minim).
Întrebarea este însă dacă acest acord va fi suficient în gestionarea eficientă a transporturilor şi comerţului între Marea Britanie şi ţările membre UE, iar răspunsul este greu de dat în acest moment. Precedentul ne arată că acordurile de colaborare în zona comerţului internaţional au fost dificil de implementat, o parte dintre ele nefiind nici acum finalizate – un exemplu în acest sens fiind Transatlantic Trade and Investment Partnership între UE şi SUA.
De asemenea, având în vedere că fiecare stat membru UE va negocia în prealabil în beneficiul propriu, până să ajungem la un acord acceptat de fiecare din părţile implicate ar putea trece mult timp, chiar dacă este în beneficiul tuturor ca transportul internaţional să beneficieze de continuitate.
Un prim pas important însă este deja făcut de ţările ale căror guverne invită reprezentanţii industriei locale a transporturilor la un schimb de opinii privind soluţiile cele mai avantajoase pentru aceştia. În România încă nu am ajuns la acest stadiu, dar sperăm că în curând o vom face, iar vocea transportatorilor români se va face auzită.
