trans.INFO: Furturile de marfă se bazează încă în principal pe atacuri fizice sau infractorii încearcă tot mai des să facă întreaga operațiune să pară legitimă?
Małgorzata Łazowska: În discuțiile cu firmele de transport observăm că ambele tipare continuă să existe. Furtul fizic rămâne o problemă serioasă: transportatorii raportează în continuare prelate tăiate, pătrunderi prin acoperiș, sigilii deteriorate și încuietori forțate. În același timp, infractorii se dau tot mai des drept companii de transport reale. Uneori încearcă să redirecționeze marfa susținând că sunt angajați ai depozitului sau alte persoane implicate în operațiune.
Cât de răspândită este această formă de fraudă?
Pe parcursul anului, am întrebat firmele de transport cu care colaborez dacă au trecut printr-un astfel de incident sau dacă știu pe cineva care a fost afectat. În aproape fiecare discuție, răspunsul a fost afirmativ. Acest lucru arată cât de extinsă este problema. Aproape toți cei cu care am discutat s-au confruntat direct cu o tentativă de fraudă sau au văzut un astfel de caz în propria rețea profesională.
Statisticile oficiale reflectă amploarea reală a fenomenului?
Nu încă. Astfel de incidente sunt în continuare raportate insuficient. Transportatorii se pot teme că raportarea unui caz le-ar afecta reputația sau încrederea clienților, astfel că cifrele oficiale nu surprind dimensiunea reală a problemei.
Care este în prezent cel mai vulnerabil punct din activitatea transportatorului sau a expeditorului?
Din perspectivă practică și operațională, presiunea timpului reprezintă cea mai mare vulnerabilitate. Am lucrat mulți ani pentru o companie de transport și cunosc bine acest mediu. Expeditorii au un volum ridicat de muncă, mai ales spre finalul anului, când numărul transporturilor crește. O scăpare minoră în timpul verificării poate provoca o pierdere majoră. De aceea, fiecare etapă a procesului de control contează. Tocmai în timpul verificărilor ies adesea la iveală neconcordanțele și celelalte semnale de alarmă.
Cum arată, de obicei, un semnal de alarmă?
Un exemplu clasic este apelul unei persoane care spune: „Am un camion disponibil. Poate ajunge în 30 de minute, iar documentele vi le trimit mai târziu.” O astfel de solicitare ar trebui să ridice imediat semne de întrebare. Presiunea de a lua rapid o decizie este unul dintre cele mai clare avertismente.
Ce se întâmplă dacă apare ceva suspect după ce marfa a plecat deja?
Și acest scenariu este întâlnit în practică. Cineva poate suna și susține că depozitul este plin, cerându-i șoferului să meargă la o altă adresă. Promisiunea este, de obicei, că descărcarea se va face rapid, iar transportul va putea continua. La prima vedere, situația poate părea o problemă operațională obișnuită. Cum toată lumea se grăbește, apare tentația de a aproba imediat schimbarea. În realitate, orice nouă adresă de livrare trebuie să declanșeze o verificare suplimentară.
Riscul mai mare vine de la un transportator complet fictiv sau de la cineva care preia comunicarea unei companii legitime?
Bursele de transport consacrate dispun de instrumente menite să reducă riscul pătrunderii unor transportatori fictivi în sistem. Totuși, din punctul meu de vedere, infractorilor le este mai ușor să abordeze un expeditor sau un transportator după începerea operațiunii. Dacă obțin acces la o conversație existentă și află ce se transportă, unde trebuie să ajungă marfa și cine răspunde de operațiune, pot încerca să influențeze pașii următori.
În ce moment poate compania observa că ceva nu este în regulă?
Orice situație însoțită de o presiune neobișnuită asupra timpului trebuie tratată ca un posibil avertisment. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că discuțiile au loc exclusiv la telefon. De asemenea, trebuie verificate atent cazurile în care cineva folosește o adresă de e-mail cu domeniu public și susține că a văzut marfa, are un camion disponibil și este gata să o preia. Sunt scenarii cunoscute, dar continuă să apară frecvent.
Verificarea documentelor este suficientă pentru o protecție adecvată?
Controlul atent al documentelor rămâne esențial, însă un document, analizat separat, nu dovedește că operațiunea este legitimă. Companiile raportează cazuri în care au fost prezentate licențe de transport nevalabile sau polițe de asigurare expirate ori invalide. De aceea, angajații au nevoie de instruire periodică și trebuie să verifice de fiecare dată valabilitatea documentelor.
Inteligența artificială generativă crește riscurile de fraudă în transport?
Cred că da. Instrumentele de inteligență artificială disponibile publicului fac mult mai ușoară generarea unor documente diverse. Vedem deja cât de simplu pot fi create materiale vizuale convingătoare. Dacă aproape oricine poate produce elemente grafice cu aspect profesionist, falsificarea unui document devine, la rândul ei, mai accesibilă. În opinia mea, acest lucru reduce bariera pentru comiterea unor astfel de fraude.
Un document cu aspect profesionist nu ar trebui, așadar, acceptat automat ca fiind autentic?
Exact. Aspectul este doar unul dintre elementele care trebuie analizate. Documentul trebuie să fie valabil și să corespundă informațiilor care pot fi confirmate din alte surse. Dacă există orice neconcordanță, procesul de verificare trebuie suspendat până când diferența este explicată.
Ce metode de furt ar putea deveni mai frecvente în 2027?
Mă aștept ca metodele digitale să aibă o pondere mai mare în 2027, inclusiv folosirea unor transportatori fictivi și tentativele de a imita companii de transport cunoscute. Totuși, furturile fizice nu vor dispărea. Industria are nevoie de o abordare pe două direcții: protecție împotriva atacurilor asupra vehiculului și protecție împotriva fraudelor care implică mesaje, date și identități false.
Mai sunt necesare măsurile tradiționale de securizare a camioanelor?
Fără îndoială. Ar fi greșit să presupunem că toate amenințările s-au mutat online. Remorcile pot fi în continuare tăiate sau sparte, iar sigiliile pot fi rupte și încuietorile forțate. Diferența este că acum există și o a doua zonă de risc, legată de comunicare, informații și infractori care pretind că reprezintă firme legitime.
Care ar trebui să fie regula de bază pentru expeditori?
Nicio etapă de verificare nu trebuie sărită, chiar și atunci când toți cei implicați sunt presați să se miște rapid. Tocmai presiunea timpului poate fi exploatată de infractori. O schimbare bruscă a adresei, o persoană de contact nouă, documente care „vor fi trimise mai târziu” sau insistența pentru o decizie imediată ar trebui să ducă la suspendarea procesului și la o nouă verificare.
