Aș putea începe prin a spune că sunt mai multe categorii de provocări, unele specifice industriei, alte specifice economiei și contextului actual.
Provocările specific industriei sunt legate de tendințele pieței.
Economia este astăzi una globală și granițele politice contează din ce în ce mai puțin atunci când dezvolți strategii logistice.
Pe lângă această, digitalizarea este o prioritate pentru toată lumea atât în ceea ce privește automatizarea tranzacțiilor cât și în interacțiunea cu partenerii.
Pentru o companie mică sau medie implicațiile sunt următoarele:
– Dezvoltarea de capabilități interne pentru a putea să faci față cerințelor de process și de sisteme de lucru pe care le are fiecare client în parte.
De multe ori, pentru un transport din România vorbim cu angajați ai clientului care se află în centre de servicii globale sau regionale, iar standardizarea aste atât de mare și de individualizată încât trebuie să organizăm cu echipa training-uri speciale pentru modul de lucru cu fiecare client, în funcție de procesele și cerințele lui.
– De asemenea, este foarte important să ai flexibilitatea necesară pentru ca sistemele informatice să facă față cerințelor clienților.
În acest sens noi am externalizat toată infrasctructura de IT, pentru a putea beneficia tot timpul de tehnologii, securitate și sisteme care să facă față cerințelor clienților.
În consecință, pentru un jucător mic sau mediu din piața de transport e important să decidă dacă are capacitatea de a lucra direct cu client finali sau dacă nu e mai bine să se pună în serviciul unui jucător logistic de talie mare și, pe măsură ce crește, să lucreze direct cu clientii finali care au cerințe specifice și ridicate atât în ceea ce privește capacitatea de execuție cât și cea de customer service.
Pe lângă aceasta, mai sunt două mari grupe de provocări: cele financiare și cele legate de oameni.
O firmă mică sau medie de transport trebuie să aibă un management financiar foarte atent, din cel puțin două motive: creșterea dobânzilor bancare, împreună cu diminuarea lichidităților din piață vor genera întârzieri de plata a creanțelor în majoritatea sectoarelor din economie în 2018 și 2019.
De asemenea, o firmă mică de transport trebuie să fie pregătită să facă față unor termene de încasare mai mari, și fiecare jucător trebuie să își facă un astfel de test de stress si sa își pună problema acestui risc.
Alminteri, riscul de a repeta experiența anilor de criză este unul ridicat.
De asemenea, cei care lucrează mai mult în transportul internațional, trebuie să ia în calcul că statul ar putea să devină mult mai lent în rambursarea TVA-ului aferent serviciilor de transport, din rațiuni bugetare.
E iarăși un risc care, negestionat corespunzător, îți poate închide afacerea fără ca tu să fi făcut nimic greșit.
Riscurile legate de oameni și de găsirea personalului corespunzător sunt deja binecunoscute și, din păcate, lucrurile vor sta din ce în ce mai prost.
Anual ies din câmpul muncii de două ori mai mulți români decât intră, ca rezultat al evoluției demografice.
Pe lângă asta, mobilitatea forței de muncă a crescut și oamenii au de ales între un loc de muncă aici sau oriunde în Europa.
Prin urmare, pentru o firmă mică sau mijlocie, e mult mai dificil să atragă oameni buni și pricepuți.
Orice propietar de afacere mică sau mijlocie trebuie să se întrebe care sunt atuurile lui, în ce fel poate să motiveze si sa fidelizere oamenii, cum poate să le dea oportunități de dezvoltare în linie cu aspirațiile și cu nevoile lor și cum poate să folosească flexibilitatea, relațiile umane mai apropiate și dinamismul pentru a construi un mediu de lucru în care fiecare să se simtă apreciat și respectat.
Timpul ‘patronului’, care da directive și e nepăsător față de problemele oamenilor a trecut de mult.
Oricine își contruiește azi o afacere știe că oamenii pe care îi are sunt cei care fie îi cresc afacerea, fie i-o închid.
Dana Dumitru, Managing Partner, Hermes Forwards Ltd.
Foto: Wikimedia Commons