Tribunalul comercial din Turnhout a declarat compania în faliment săptămâna aceasta, iar presa locală a relatat că sunt implicate două entități juridice separate care operează în zona industrială Hoge Mauw din Arendonk.
Într-o declarație preluată de presa de specialitate în limba neerlandeză, BTB-ABVV a spus că șoferii sunt din nou lăsați expuși, susținând că personalul a stat trei luni fără salarii. Sindicatul a argumentat că licitațiile de transport sunt decise „aproape exclusiv” pe baza prețului, împingând tarifele la niveluri care, în opinia sa, fac tot mai dificilă respectarea obligațiilor privind salarii și contribuțiile sociale.
Sindicatul a indicat și rolul clienților mari în modelarea comportamentului pieței. A afirmat că Van Steenbergen a efectuat lucrări pentru expeditori majori, inclusiv Nike și ArcelorMittal, și a susținut că atribuirea contractelor pe baza unor oferte „obiectiv prea mici” nu ar trebui tratată ca o opțiune neutră de achiziții.
Cazul a readus în atenție practicile pe care sindicatele și autoritățile belgiene le-au asociat anterior cu „dumpingul social”. Postul local RTV a relatat că poliția federală a efectuat un raid în urmă cu aproximativ cinci ani, legat de acuzații potrivit cărora șoferii lucrau pe salarii foarte mici și că o parte semnificativă a camioanelor era înmatriculată în străinătate — o evoluție pe care compania a descris-o ulterior drept „începutul sfârșitului”.
BTB-ABVV folosește falimentul pentru a face presiuni în vederea unei aplicări mai stricte a regulilor și a unei răspunderi mai clare în amonte, de-a lungul lanțului contractual. A cerut măsuri împotriva practicilor de licitare care, spune sindicatul, deprimă structural prețurile; aplicarea regulilor belgiene care, potrivit sindicatului, interzic servicii de transport tarifate „prea jos”; transformarea în obligație a orientărilor tarifare anuale elaborate de Institute for Transport and Logistics Belgium (ITLB); precum și limitarea lanțurilor de subcontractare, alături de o răspundere solidară mai puternică pentru contractanții principali acolo unde apar încălcări.
Bruxelles analizează limitarea lanțurilor de subcontractare
Disputa evidențiată de prăbușirea Van Steenbergen se desfășoară în paralel la Bruxelles, unde Parlamentul European a îndemnat Comisia Europeană să elaboreze reguli la nivelul UE pentru a înăspri supravegherea subcontractării și a intermedierii forței de muncă.
Într-un vot la Strasbourg la începutul acestei luni, eurodeputații au susținut un raport care solicită o directivă pentru limitarea exploatării lucrătorilor, ca parte a viitorului „Quality Jobs Act” planificat de Comisie. Documentul susține că lanțurile extinse de subcontractare pot estompa responsabilitatea și pot contribui la salarii mai mici, condiții de siguranță mai slabe și o ocupare mai puțin stabilă — dinamici pe care le semnalează în sectoare „cu risc ridicat”, inclusiv transportul, potrivit relatărilor Trans.info publicate la 13 februarie 2026.
Raportul Parlamentului indică un set de măsuri posibile: licențiere la nivelul UE a intermediarilor de forță de muncă, interzicerea perceperii de taxe de la lucrători și răspundere solidară pentru salariul și contribuții sociale pe întregul lanț de subcontractare. De asemenea, solicită o cooperare mai strânsă între Autoritatea Europeană a Muncii, Europol și organismele naționale de control.
Inițiativa a scos la iveală o linie de fractură în economia transportului rutier. Susținătorii — inclusiv sindicatele și unele organizații de transport rutier — afirmă că contractarea pe mai multe niveluri accelerează scăderea tarifelor de transport, slăbește poziția de negociere a transportatorilor mai mici și creează stimulente pentru ocolirea regulilor fiscale și de asigurări sociale. Criticii din industrie avertizează că limitele legale privind subcontractarea ar putea interfera cu libertatea de a presta servicii, ar putea împinge afacerile spre consolidare și ar adăuga sarcini administrative, în special dacă răspunderea este extinsă în amonte, către contractanții principali care spun că nu au control practic asupra unor rețele de aprovizionare complexe.
Deocamdată, poziția Parlamentului este mai degrabă politică decât legislativă. Însă aceasta crește presiunea asupra Comisiei să decidă dacă va propune reguli noi — sau dacă va susține că o aplicare mai strictă a cadrelor naționale și europene existente este o cale mai credibilă.
