Incidente precum deteriorarea încărcăturii sau pierderea mărfurilor în timpul transportului nu sunt izolate. Cui i se atribuie vina în astfel de cazuri și cum se calculează compensațiile și daunele? Mai jos puteți găsi câteva clarificări care sperăm să vă fie utile.
Recent, unul dintre litigiile legale pe care le-a gestionat la TransLawyers care viza un caz de avarie a mărfurilor s-a încheiat cu o hotărâre a Tribunalului Districtual din Cracovia.
Cazul viza, mai exact, transportul de legume din Spania în Polonia. Bunurile s-au deteriorat, deoarece, așa cum se întâmplă uneori în transport, sistemul frigorific s-a defectat, astfel că aprox. 12.000 kg de produse au fost deteriorate, reprezentând aproximativ 60% din totalul bunurilor din acel transport.
Transportatorul a raportat prejudiciul societății de asigurări la care deținea o poliță de asigurare de răspundere civilă.
Compania de asigurări a decis că o parte a mărfurilor a fost deteriorată din cauza transportatorului și a emis o notificare privind acordarea de despăgubiri proprietarului bunurilor. Aceasta include valoarea bunurilor la prețul de achiziție în Spania, așa cum este indicat în factura, precum și costul de eliminare a mărfurilor deteriorate.
Proprietarul mărfurilor a emis, la rândul său, companiei de expediere o notă contabilă prin care a solicitat o despăgubire calculată în conformitate cu prețul indicat pe factura de vânzare emisă clientului său polonez.
Situația este complicată, însă poate fi rezumată simplu: proprietarul bunurilor a cerut returnarea nu a sumei achitate ci a sumei considerate “pierdute”, adică suma achitata de el plus profitul pe care l-ar fi obținut în urma vânzării produselor în Polonia, dacă nu ar fi avut loc incidentul.
Dispozițiile Convenției CMR – articolul 25 coroborat cu articolul 23 – definesc metoda de calcul a valorii compensației pentru pierderea parțială a mărfurilor:
În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, transportatorul este obligat să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau parțială de bunuri, această compensație se calculează în funcție de valoarea mărfurilor la locul și momentul admiterii lor în transport. “
Aceasta înseamnă că asiguratorul a estimat corect valoarea pierderii, care ar trebui calculată în funcție de prețul din factura de vânzare.
Apare o nouă întrebare: Într-un astfel de caz, transportatorul are dreptul la o remunerație pentru serviciul de transport furnizat? Dispozițiile (articolul 23 alineatul (4) din Convenția CMR) sunt clare:
(…) Cheltuielile de transport de marfă, vamale și alte cheltuieli efectuate aferente transportului de mărfuri se rambursează integral în cazul pierderii totale și proporțional în cazul unei pierderi parțiale; nu se datorează nicio altă compensație.”
Acest lucru înseamnă că, în caz de daune parțiale, numai o parte din transportul de marfă se compensează transportatorului.
În cazul nostru (nota: am reprezentat transportatorul) acest raționament nu a fost acceptat de instanța districtuală de la Cracovia în prima etapa a procesului, care a respins acțiunea și a decis ca expeditorul să poată solicita despăgubiri în funcție de valoarea pe care ar fi obținut-o dacă nu ar fi existat prejudiciul.
Instanța superioară a modificat însă această hotărâre, declarând că prejudiciul ar trebui stabilit în conformitate cu prevederile Convenției CMR, adică pe baza unei facturi de cumpărare și nu a unei facturi de vânzare (Hotărârea Tribunalului Regional din Cracovia, Cazul nr. XII Ga 320/18 – nepublicată).
În cele din urmă, aș dori să subliniez că principiile enunțate mai sus nu se aplică în cazul unei neglijențe grave din partea transportatorului; cu alte cuvinte, în situațiile în care ar fi avut loc o încălcare a principiilor de bază ale profesionalismului și bunele practici.
În astfel de cazuri, proprietarul mărfurilor are dreptul la o restituire integrală, indiferent de limitele indicate de Convenția CMR, inclusiv returnarea profiturilor pierdute.