Ce se întâmplă din punct de vedere legal dacă un camion se răstoarnă din motive care țin de vreme? Este transportatorul responsabil? Sau șoferul? Acoperă asigurările astfel de incidente? Haideți să cunoaștem precedentul juridic.
Recent, un expeditor german a inițiat un proces în instanţă pentru daune cauzate de răsturnarea camionului în timpul unei furtuni cu vânt puternic. Potrivit expeditorului, șoferul nu a acționat prudent, acest lucru conducând la accidentul soldat cu pagube materiale.
Ca entitate care solicită despăgubiri pentru prejudicii în urma unui accident rutier în transport internațional, în conformitate cu articolul 29 din Convenția internațională privind contractele de transport de mărfuri (CMR), expeditorul a fost obligat de instanţă să dovedească vinovăția transportatorului.
Expeditorul a prezentat cazul unui Tribunal din Hamburg, care însă a decis că nu a avut loc o încălcare a legii sus-menționate.
Șoferul a declarat în instanță că a observat furtuna și vântul puternic, ajustand viteza la condițiile de pe drum, astfel că, în opinia instanței, nu s-a pus problema neglijentei în muncă.
Un astfel de precedent juridic demonstrează clar că protecția încărcăturii în transport doar prin polița de asigurare de răspundere civilă a operatorului, care se bazează la rândul său pe Convenția CMR, reprezintă un risc semnificativ – comentează Adam Pająk, Președintele Companiei de asigurări Transbrokers.eu.
Expertul subliniază că acest tip de asigurare a fost creată pentru a proteja interesele transportatorului și nu neapărat pentru a proteja mărfurile în transport.
Ca regulă generală, dacă transportatorul nu este direct responsabil pentru daunele cauzate, acesta nu este acoperit de asigurare. Conform art. 17.2 din Convenția CMR, transportatorul este eliberat de răspunderea pentru daunele aduse bunurilor dacă pierderea, deteriorarea sau întârzierea au fost cauzate din vina persoanei autorizate sau de defecte inerente ale mărfii, de circumstanțe pe care transportatorul nu le-a putut evita și ale căror consecințe nu le-a putut preveni – explică Adam Pająk.
Președintele Transbrokers.eu mai subliniază că, într-o astfel de situație, este esențial să exprimăm circumstanțele pe care transportatorul nu le-a putut evita și consecințele cărora nu le-a putut preveni. În opinia sa, aceasta a fost chiar formularea care a stat la baza deciziei instanței germane.
Pająk mai declară că excluderea de răspundere a transportatorului pentru posibile daune aduse mărfurilor transportate este formulată foarte general și se poate aplica și în cazul accidentelor cauzate de terți, situațiilor de furt, daunelor provocate de terți, daune provocate de condiții meteo nefavorabile, etc.
Așadar, lista excluderilor poate fi relativ extinsă.
Presupunerea – texte de tipul „se poate aplica” – lasă loc interpretărilor. Aici ajungem la următoarea problemă: Convenția CMR se referă la circumstanțe pe care transportatorul nu le-a putut evita sau preveni. Formularea este destul de generală și discreționară. În acest caz, transportatorul a fost surprins de o rafală bruscă de vânt, deci era un eveniment imprevizibil și inevitabil, aflat în afara controlului șoferului sau al transportatorului” – explică Adam Pająk.
Potrivit expertului, tocmai această incertitudine în formularea textului din contractul de asigurare este cea care ne face să găsim, în calitate de expeditori, și alte metode de protecție a mărfurilor și să nu ne bazăm exclusiv pe textul acestei prevederi.
Trebuie să menționăm că transportatorul este, de regula foarte bine protejat legal. Chiar și atunci când instanța stabilește că transportatorul este răspunzător pentru anumite daune, compensația va fi plătită din asigurare (dacă, desigur, a avut una). Dacă instanța constată că transportatorul nu poate fi găsit vinovat, partea vătămată (expeditorul) își asumă integral pierderea” – încheie președintele Transbrokers.eu.
Foto: Shutterstock