Electromobilitatea ca înlocuitor pentru motoarele alimentate cu combustibili fosili generează o dezbatere aprinsă. Cu toate acestea, oamenii tind să uite că electricitatea nu este singura opțiune de energie curată pentru alimentarea mașinilor și camioanelor.
Principalele avantaje ale mașinilor electrice depășesc, în continuare, principalele probleme, care includ autonomia și viteza de încărcare a bateriei.
Dacă ne uităm la transportul de mărfuri, nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la gama de camioane electrice, ci ar trebui să ne preocupe mai degrabă timpul, adică pauzele obligatorii pentru șoferi. Acest lucru se combină cu cealaltă problemă legată de timp, care este viteza de încărcare. Indiferent cât de rapide (puternice) construim stațiile de încărcare în stațiile de odihnă de pe autostradă, problema va persista.
Să facem niște calcule de bază. Dacă luăm 4,5 ore ca drum minim pe autostradă, un camion ar trebui să fie echipat cu o baterie cu o capacitate de nu mai puțin de 675 kWh.
Pentru ca acest camion să se reîncarce înainte de a continua după pauza obligatorie de 45 de minute, ar fi nevoie de o stație de încărcare cu o putere de aproximativ 1.000 kW. Cu toate acestea, transportul pe distanțe lungi are nevoie și de camioane care pot conduce până la 10 ore, acoperind aproximativ 800 km o dată. Aceasta ar însemna baterii cu o capacitate de aproximativ 1.500 kWh și o putere de încărcare de cel puțin 1350 kW pentru reîncărcare între două schimburi. Trebuie să înmulțim acest lucru cu câteva sute de camioane care pot fi parcate la o stație de odihnă pe autostradă.
Apropo, cele mai mari stații de odihnă pe autostradă vor găzdui până la 400 de camioane în fiecare noapte. Indiferent de viteza de încărcare, ar trebui să existe o centrală electrică mică la fiecare astfel de oprire pentru a satisface nevoile de energie. Prin urmare, electromobilitatea este mai potrivită pentru transportul de mărfuri pe distanțe scurte.
Alimentați cu combustibil din mers și continuați
În lumina unor astfel de calcule, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că transportul pe distanțe lungi a explorat alte opțiuni decât electromobilitatea – în principal hidrogen. Este demn de remarcat cât de strâns sunt legate hidrogenul și propulsia electrică. Hidrogenul nu arde în motor, ci reacționează cu aerul din celula de combustibil pentru a produce energie electrică (și apă curată ca produs secundar). Prin urmare, vehiculele cu hidrogen sunt alimentate și de motoare electrice.
Cu toate acestea, nici mașinile cu hidrogen nu se pot descurca fără baterii, care servesc drept rezervă pentru situațiile în care pila de combustibil nu poate furniza suficientă putere, în special atunci când camioanele complet încărcate urcă dealuri abrupte.
Toți marii producători de camioane sunt implicați în dezvoltarea capetelor tractoare alimentate cu hidrogen, deoarece modul lor de funcționare este practic identic cu vehiculele cu motor diesel.
În funcție de presiunea hidrogenului din rezervoare, un camion cu hidrogen poate parcurge 400 până la 800 km, în timp ce umplerea cu hidrogen nu durează mai mult decât motorina. Camioanele cu rezervoare de hidrogen lichefiat au o autonomie teoretică de până la 1.000 km.
Lipsa stațiilor de hidrogen
Infrastructura insuficientă de alimentare reprezintă cel mai mare obstacol pentru dezvoltarea propulsiei cu hidrogen în transportul de mărfuri.
Presiunile mari de depozitare, precum și proprietățile naturale ale hidrogenului fac ca manipularea acestuia să fie mai dificilă. Dintre toate substanțele chimice, hidrogenul are cea mai mică densitate, iar moleculele sale sunt atât de mici încât pătrund prin etanșările din conducte care ar putea fi folosite în siguranță pentru gazul natural, de exemplu.
Cea mai dezvoltată infrastructură de alimentare cu hidrogen se găsește în prezent în Asia de Sud-Est, iar aproximativ două sute de stații de alimentare sunt împrăștiate și în Europa, în principal în Germania și Franța. Sunt planificate să fie construite stații suplimentare de alimentare cu hidrogen în întreaga Uniune Europeană.
Dar se întâmplă lucruri bune și în alte țări. La sfârșitul lunii iulie a acestui an, guvernul ceh a aprobat Strategia Națională pentru Hidrogen, care se bazează pe strategia UE pentru utilizarea hidrogenului ca și combustibil care ajută la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Strategia abordează producția, utilizarea, transportul și stocarea hidrogenului, precum și dezvoltarea ulterioară a tehnologiilor hidrogenului – cu accent pe utilizarea hidrogenului în transport și generarea de energie.
Prin urmare, hidrogenul ar putea fi combustibilul viitorului.