PMI în martie: șocurile de aprovizionare distorsionează imaginea industriei europene

Sectorul de producție din Europa a rămas în zona de creștere în martie, însă tabloul de fond a devenit mai fragil pe măsură ce războiul din Orientul Mijlociu a împins în sus costurile cu energia și transportul, a perturbat lanțurile de aprovizionare și a zdruncinat cererea. PMI-ul manufacturier al zonei euro a urcat la 51.6 de la 50.8, un maxim al ultimelor 45 de luni, iar producția a crescut, de asemenea. Totuși, indicatorul principal a fost „umflat” de o deteriorare bruscă a timpilor de livrare ai furnizorilor, ceea ce ridică mecanic PMI-ul deoarece această componentă este inversată în calcul.

Martie nu a fost o lună de consolidare industrială simplă, ci una în care perturbările de transport au început să apară direct în sondajele din fabrici. În mare parte din Europa, producătorii au raportat termene de livrare mai lungi, costuri de intrare mult mai ridicate și o nevoie reînnoită de a regândi achizițiile, stocurile și prețurile. Prețurile inputurilor pentru producătorii din zona euro au crescut în cel mai rapid ritm din octombrie 2022, în timp ce prețurile de vânzare au avansat în cel mai puternic ritm din puțin peste trei ani.

Imagine PMI în martie, pe țări

Reacția, însă, a fost departe de a fi uniformă. În Germania, Italia și Țările de Jos, companiile au reușit totuși să crească, parțial prin constituirea unor stocuri tampon sau beneficiind de cerere de substituție. În UK, cererea a rezistat mai bine decât producția, sugerând că perturbările din aprovizionare limitează deja producția. Franța și Spania au arătat mai slab, pe măsură ce incertitudinea a început să lovească mai direct vânzările. Polonia a rămas în contracție, în pofida revenirii producției pe creștere, în timp ce România a rămas profund slabă, șocul din martie fiind resimțit mai ales prin costuri mai mari, nu printr-un blocaj logistic acut.

Ce anume a influențat martie?

Germania: stocurile și comenzile mai puternice ridică sectorul, dar revenirea nu e chiar „curată”

Germania a înregistrat una dintre cele mai puternice valori din martie în rândul economiilor majore. PMI-ul manufacturier a urcat la 52.2 de la 50.9, cel mai ridicat nivel din mai 2022, iar atât producția, cât și comenzile noi s-au consolidat. Însă S&P Global a subliniat că indicatorul principal a fost susținut mai ales de înrăutățirea timpilor de livrare, legată de perturbări generate de războiul din Orientul Mijlociu, inclusiv întârzieri ale transporturilor de marfă din Asia.

Ceea ce scoate Germania în evidență este faptul că perturbarea din aprovizionare nu a zdrobit imediat cererea. În schimb, unele companii au raportat că clienții plasau mai multe comenzi pentru a constitui stocuri de siguranță și a se proteja în avans de viitoare creșteri de preț. Vânzările la export au crescut, de asemenea, în cel mai rapid ritm din ultimele nouă luni. Asta sugerează că Germania a beneficiat, cel puțin temporar, de achiziții preventive, nu de o revenire complet organică a cererii finale.

Chiar și așa, semnalele de avertizare sunt clare. Inflația prețurilor inputurilor a sărit la cel mai ridicat nivel din octombrie 2022, companiile invocând costuri cu energia, combustibil, transportul și materiile prime. Încrederea a scăzut abrupt, iar ocuparea forței de muncă s-a redus mai rapid, în pofida volumelor mai mari de comenzi restante, sugerând că producătorii nu au încă încredere în revenire.

Regatul Unit: PMI rămâne peste 50, dar producția revine în contracție

Publicarea din martie pentru UK a fost una dintre cele mai clare reamintiri că un PMI peste 50 nu înseamnă neapărat că sectorul se întărește. PMI-ul manufacturier din UK a coborât la 51.0 de la 51.7, însă producția a scăzut pentru prima dată în șase luni. S&P a spus că termenele mai lungi de livrare ale furnizorilor și comenzile noi încă pozitive au menținut indicatorul peste pragul de stagnare, dar că întârzierile la livrare au fost cauzate în principal de stresul din lanțurile de aprovizionare legat de conflictul din Orientul Mijlociu, nu de o cerere puternică.

Sondajul a indicat un impact pronunțat al închiderii Strâmtorii Hormuz, timpii de livrare prelungindu-se în cea mai mare măsură din ultimii peste patru ani și jumătate. În același timp, prețurile inputurilor au crescut în cel mai rapid ritm din octombrie 2022, iar saltul lunar al indicelui prețurilor inputurilor a fost al doilea ca mărime de când a început sondajul în 1992. Aproape jumătate dintre companii au raportat prețuri de achiziție mai mari.

Cererea a rezistat mai bine decât producția. Comenzile noi au crescut pentru a patra lună consecutiv, iar activitatea la export a avansat și ea, companiile invocând cerere din SUA, Europa, China, APAC și Brazilia. Totuși, optimismul a scăzut abrupt, iar ocuparea forței de muncă a coborât în cel mai rapid ritm din septembrie 2025, arătând că firmele reacționează deja defensiv.

Franța: stagnarea din titlu ascunde o realitate mai slabă dedesubt

Sectorul de producție din Franța a părut plat la suprafață, însă tabloul de fond s-a înrăutățit vizibil. PMI-ul manufacturier a fost de 50.0, aproape neschimbat față de 50.1 în februarie, dar chiar și această valoare a fost susținută de componenta inversată a timpilor de livrare ai furnizorilor. Timpii de livrare s-au prelungit în cel mai abrupt ritm din ianuarie 2023, pe măsură ce războiul din Orientul Mijlociu a perturbat piețele logistice.

Dincolo de asta, cererea a slăbit. Comenzile noi au scăzut în cel mai rapid ritm din ultimele cinci luni, cererea externă s-a deteriorat în cel mai abrupt ritm din iulie anul trecut, iar companiile au raportat anulări și amânări din partea clienților, pe fondul unei cereri interne slabe. Producția a scăzut din nou, punând capăt creșterii limitate observate la începutul anului.

Producătorii francezi au fost loviți și de cea mai abruptă creștere a costurilor inputurilor din decembrie 2022, determinată de petrol, electricitate, metale și produse chimice. Totuși, companiile au transferat doar o parte din această creștere, sugerând că puterea de stabilire a prețurilor rămâne slabă.

Spania: una dintre cele mai clare povești de deteriorare din martie

Sectorul de producție din Spania a revenit la o contracție mai pronunțată în martie. PMI-ul a scăzut la 48.7 de la 50.0, cea mai slabă valoare din aprilie 2025. Producția s-a redus pentru a doua lună consecutiv, iar atât comenzile noi, cât și cererea la export au înregistrat cea mai slabă performanță din aprilie anul trecut. Companiile au legat covârșitor slăbirea vânzărilor de conflictul din Orientul Mijlociu și de incertitudinea pe care acesta a creat-o.

Spania arată mai slab decât Franța deoarece deteriorarea a fost mai amplă. Încrederea pentru anul următor a coborât la cel mai scăzut nivel din octombrie 2023, iar companiile au redus mai agresiv atât locurile de muncă, cât și achizițiile. Ocuparea forței de muncă a scăzut în cel mai rapid ritm din octombrie 2023.

Șocul inflaționist a fost sever și aici. Prețurile inputurilor au crescut în cel mai rapid ritm din aproape trei ani și jumătate, în timp ce penuriile la furnizori s-au agravat, iar timpii de livrare s-au prelungit în cel mai abrupt ritm din septembrie 2022. Companiile spaniole și-au majorat tarifele acolo unde a fost posibil, însă tonul general al sondajului a fost clar defensiv.

Polonia: producția revine, dar cererea tot nu dă semne de revenire

PMI-ul Poloniei din martie s-a îmbunătățit de la 47.1 la 48.7, ceea ce înseamnă că declinul s-a temperat, însă sectorul a rămas în contracție pentru a unsprezecea lună consecutiv. Principalul element pozitiv a fost că producția a crescut pentru prima dată din aprilie 2025. Totuși, creșterea a fost slabă și a venit în pofida unei noi scăderi a comenzilor noi.

Această nepotrivire este cheia poveștii Poloniei din martie. Comenzile noi au scăzut pentru a douăsprezecea lună la rând, iar cererea la export s-a slăbit și mai accentuat. Pentru că cererea a rămas moale în timp ce producția a urcat ușor, comenzile restante au continuat să scadă, iar companiile au redus ocuparea forței de muncă în cel mai rapid ritm din septembrie 2023. Achizițiile și stocurile au scăzut din nou.

Ca și în alte părți, șocul din Orientul Mijlociu s-a văzut clar în costuri. Inflația prețurilor inputurilor a accelerat la cel mai ridicat nivel din octombrie 2022, în timp ce prețurile de vânzare au crescut în cel mai rapid ritm din ianuarie 2023. Timpii de livrare s-au prelungit în cea mai mare măsură din iunie 2022.

Italia: producătorii cumpără în avans, anticipând perturbări, și mențin creșterea

Italia a reușit să rămână în teritoriu pozitiv în martie, cu PMI-ul manufacturier urcând la 51.3 de la 50.6, cea mai puternică valoare din ultimii peste trei ani. Atât producția, cât și comenzile noi au crescut pentru a doua lună consecutiv, deși ambele avansuri au fost doar ușoare.

Elementul crucial al sondajului din Italia a fost comportamentul, nu doar valoarea principală. Producătorii au crescut activitatea de achiziții pentru prima dată în mai bine de trei ani și au acumulat stocuri pre-producție pentru prima dată în opt luni. Potrivit S&P, companiile au făcut acest lucru pentru a se proteja împotriva unor noi creșteri de preț și a unor perturbări anticipate ale lanțurilor de aprovizionare.

Costurile inputurilor au crescut puternic în continuare, companiile invocând costuri mai mari cu energia, combustibilul, transportul maritim, transportul și materiile prime. Timpii de livrare s-au înrăutățit în cea mai mare măsură din octombrie 2022. Totuși, ocuparea forței de muncă a continuat să crească, ceea ce plasează Italia într-o poziție mai bună decât majoritatea celorlalte țări din setul din martie.

Țările de Jos: comenzi și producție mai puternice, cu semne de cerere de substituție

Și sectorul de producție din Țările de Jos s-a îmbunătățit în martie. PMI-ul a urcat la 52.0 de la 50.8, creșterea producției s-a consolidat, iar comenzile noi au revenit pe creștere după două luni de declin. Însă, ca în Germania și Italia, o parte din îmbunătățire a reflectat reacția companiilor la perturbarea lanțurilor de aprovizionare, nu o simplă revenire a cererii.

Producătorii au raportat așteptări mai lungi pentru inputuri, în special pentru cele venite din Asia, performanța livrărilor înrăutățindu-se în cea mai mare măsură din ultimii peste trei ani și jumătate. Inflația costurilor inputurilor a sărit la un maxim al ultimelor 41 de luni, determinată de prețuri mai mari la metale, plastic, combustibil, energie și salarii. Prețurile de vânzare au crescut, de asemenea, în cel mai rapid ritm din ultimii peste trei ani.

Comentariul ABN AMRO a adăugat o notă neobișnuită: unele companii olandeze ar putea, de fapt, să câștige afaceri pe fondul perturbărilor din alte părți. Se spune că cumpărătorii străini se îndreaptă către furnizori olandezi, iar respondenții au raportat comenzi mai mari din țări precum Thailanda, Singapore, China și Australia.

România: încă foarte slabă, iar șocul se vede mai ales prin costuri

România a rămas unul dintre cele mai slabe cazuri din setul de date pentru martie. PMI-ul manufacturier a urcat la 46.6 de la minimul record de 45.3, astfel că declinul s-a temperat, însă valoarea indica în continuare o deteriorare solidă a condițiilor de afaceri. Producția, comenzile noi, ocuparea forței de muncă, achizițiile și stocurile au continuat toate să scadă.

Cererea a rămas problema centrală. Atât comenzile interne, cât și cele la export au scăzut din nou, pe măsură ce clienții au rămas prudenți din cauza bugetelor constrânse și a incertitudinii. Producția a scăzut pentru a 22-a lună consecutiv, arătând că industria prelucrătoare din România rămâne blocată într-un declin prelungit.

Spre deosebire de Germania, UK sau Țările de Jos, perturbarea lanțurilor de aprovizionare a fost relativ ușoară. Termenele de livrare s-au prelungit doar marginal. Criza s-a simțit mai mult prin prețuri: producătorii au raportat costuri mai mari la materii prime, transport și energie, iar inflația prețurilor inputurilor a fost a doua cea mai puternică din istoric.

Harta industriei europene începe să se fragmenteze

Privite împreună, PMI-urile din martie arată un continent care se împarte în trei tabere. Un grup — Germania, Italia și Țările de Jos — reușește încă să crească, parțial prin achiziții în avans, constituirea de rezerve sau atragerea cererii de substituție. Un altul — în special UK și Polonia — arată semne de reziliență, dar și o fragilitate clară sub suprafață. Cel mai slab grup — Franța, Spania și România — pare mai expus la o combinație de incertitudine, cerere slabă și costuri în creștere.

Pentru transportul de marfă și logistică, mesajul este simplu. Criza din Orientul Mijlociu nu mai afectează doar izolat petrolul, transportul maritim și costurile de transport. Acum schimbă modul în care fabricile europene comandă, se aprovizionează, își fac stocuri și își stabilesc prețurile. Prin urmare, martie s-ar putea dovedi luna în care stresul din lanțurile de aprovizionare a încetat să mai fie un risc de fundal și a devenit o parte vizibilă a datelor industriale ale Europei.