După ce Parlamentul European a pus la îndoială mandatul Comitetului pentru Transporturi prezentat din nou în varianta sa revizuită la începutul acestei luni, cele trei rapoarte ale deputaților europeni Wim Van de Camp, Merja Kyllönen și Ismail Ertug fac acum obiectul unor modificări pe ultima sută de metri și al unui vot urgent înainte de vacanța de vară.
Pentru că parlamentarii europeni au pus la îndoială rezultatul multor luni de muncă intensă și de compromisuri echilibrate asupra celor trei rapoarte, riscăm să ajungem acum la măsuri disproporționate, cu impact negativ asupra șoferilor, companiilor de transport și autorităților de control, dar și asupra clienților și consumatorilor din UE.
Ne putem aștepta deci ca sarcinile administrative și costurile să crească mult mai mult decât se anticipase anterior.
Poate părea o previziune dură dar prevederile stricte, și în marea lor parte inaplicabile, vor duce în mod inevitabil la falimentul unor companii de transport de dimensiuni mici sau mijlocii.
Există, de asemenea, un mare risc ca șoferii să-și dorească să devină lucrători independenți și, prin urmare, să nu se încadreze în domeniul de aplicare al Directivei privind detașarea lucrătorilor – dar, de asemenea, să nu se încadreze în sfera de acoperire a legislației europene privind protecția angajaților.
Care sunt, deci, provocările?
Sectorul transportului rutier este hiper-mobil și șoferii traversează frontierele zilnic.
În cazul în care activitățile transfrontaliere vor face obiectul Directivei privind detașarea lucrătorilor, va deveni foarte dificil pentru șoferi și companii, precum și pentru autoritățile de control, să aplice diferite legi naționale ale muncii cu diferite remunerații și sisteme de vacanță/zile libere, diferite structuri ale salariului minim, drepturi diferite, contracte colective diferite, precum și multe altele – pentru fiecare transportator internațional.
Unele țări operează cu până la 50 de salarii diferite, în funcție de bunurile transportate, vehiculul utilizat, vechimea șoferului și alte criterii.
Cerințele pentru concediul plătit nu sunt mai simple – diferitele legislații naționale din UE sunt contradictorii, ceea ce face ca Directiva să nu fie aplicabilă în practică.
Aplicarea regulilor de detașare în transportul internațional este disproporționată în raport cu realitățile industriei, iar pe termen lung, aceasta nu va aduce niciun avantaj conducătorilor, companiilor și autorităților de control – toate costurile legate de sarcinile administrative imense vor afecta prețul final al produselor și prin urmare va consumatorul final va fi victima acestor măsuri.
Întreaga industrie a transporturilor solicită, prin urmare, excluderea sectorului transportului transfrontalier (tranzit, comerț bilateral și interconectat) din domeniul de aplicare al Directivei privind detașarea lucrătorilor, iar deputații europeni sunt îndemnați să aibă încredere în colegii lor din comitetul de transport, care au o experienta vasta în acest domeniu, pentru a ajunge la un echilibru între protecția socială și asigurarea existenței unei piețe unice a UE.
Co-autor: Agata J. Boutanos