Piața europeană comună trebuia să echilibreze standardul de viață pentru toate statele membre. Dar acest proces de echilibrare necesită nu doar implementarea de măsuri economice benefice ci și o diplomație eficientă. Iar țările din Europa de Est trebuie să învețe această artă a diplomației.
Reglarea decalajului economic dintre așa-numitele „noua” Uniune și „vechea” Uniune este un slogan care a fost omniprezent la nivel de discurs politic.
Fostul bloc estic, care a experimentat mai multe tipuri de turbulențe istorice și politice, mai are însă mulți ani înaintea sa pentru ca să ajungă din urmă statele vestice.
Fostele imperii și puteri coloniale, cum ar fi Marea Britanie, Franța, Spania, Olanda și Germania, au muncit din greu timp de multe generații pentru a-și câștiga poziția economică.
Țările est-europene, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, se aflau în orbita unei economii socialiste iar drept urmare, acum încearcă să prindă din urmă economiile mai avansate. Dar acest proces este unul sinuos și pe alocuri chiar dureros, pentru că marchează un drum pavat cu multe sacrificii și etape “arse”.
Cel puțin teoretic, piața comună europeană trebuia să faciliteze și să accelereze acest proces. Disproporțiile trebuiau să scadă treptat. Și dacă ne uităm la ritmul de dezvoltare, da, progresul poate fi văzut. Dacă, de exemplu, comparați dinamica creșterii economice a Poloniei cu media UE, se poate observa că, din momentul intrării Poloniei în Comunitate, distanța dintre media zonei euro și cea a Poloniei se micșorează ușor cu fiecare an care trece.
Spre exemplu, conform cifrelor Eurostat, creșterea PIB-ului polonez a contribuit la creșterea progresivă a PIB-ul Uniunii Europene. Sunt convins că aceasta a fost situația și cu alte ţări est-europene.
Cu toate acestea, dacă luam în calcul factori diferiți, putem începe să sesizam unele discrepanțe iar ideea de “piață comună” să capete mai multe nuanțe. De exemplu, dacă vom compara venitul nominal al Poloniei și al tuturor țărilor „noii UE” pe cap de locuitor, cu cel al statelor vestice, se va dovedi că da – situația se îmbunătățește clar, dar disproporțiile rămân.
Cât de mult a câștigat „noua” Uniune Europeană în urma procesului de aderare?
În 2000, PIB-ul anual pe cap de locuitor din zona euro a fost de 25.000 de dolari. Această cifră este de patru ori mai mare decât PIB-ul României sau al Bulgariei care în 2000 era de aproximativ 6.000 de dolari. Astăzi, aceste valori sunt situate la 42.000 și, respectiv, 20.000 de dolari. Nominal, diferența a scăzut, chiar dacă discrepantele încă există.
Cu toate acestea, astfel de statistici ne ajută să înțelegem motivul pentru care multe voci încă susțin că statele est-europene au câștigat mai mult de pe urma integrării decât statele vest-europene, lucru care pur și simplu nu este 100% adevărat.
Recenta Directivă privind detașarea lucrătorilor complică lucrurile și mai mult. După cum subliniază experții, aceasta va limita competitivitatea companiilor din țările mai sărace pe piața comună a UE și va încetini ritmul de uniformizare a diferențelor economice. Dar va fi oare așa?
Egalitatea poate fi înțeleasă în multe feluri
Dr. Paweł Kowalski, avocat și profesor în cadrul Facultății de Drept a Universității SWPS, subliniază că Uniunea Europeană nu este doar o comunitate economică. Timp de trei decenii, ea a fost condusă de valori comune împărtășite în ceea ce privește drepturile individuale și drepturile omului. Și în acest context, pot fi înțelese încercările de a armoniza condițiile actuale de muncă.
Problema este totuși că, de la așa-numita „extindere a Uniunii” în 2004, este mult mai dificil să se găsească un compromis în Comunitate decât înainte. Există mai multe grupuri de interese, iar noile țări nu doresc întotdeauna să facă anumite concesii.
Chiar înainte de aderarea Poloniei la Uniune, se știa că țările mai sărace sunt mai competitive în domeniul serviciilor. Intrarea lor pe piața comună nu a schimbat imaginea economiei UE, însă dezvoltarea economică a acelor țări care au avut o forță de muncă mai ieftină a fost vizibilă – reamintește prof. Witold Orłowski, economist și reprezentant al Consiliului Național pentru Dezvoltaredin Polonia.
Toți experții sunt de acord că Uniunea Europeană este o mare scenă de desfășurare a multor jocuri politice. Și pe această scenă, trebuie să ne mișcăm cu rapiditate, să construim coaliții relevante pentru a reuși.
Cu toate acestea, după cum susține dr. Orlowsk, în ceea ce privește Directiva Detașării avem de-a face clar cu un joc politic pe care statele estice tocmai l-au pierdut.
Foto: GDDKIA