Aveți o știre nouă? Spuneți-ne și nouă despre aceasta!

Fenomenul de “dumping social” a fost conceput de politicienii statelor vest europene pentru a-și justifica acțiunile protecționiste. O mare parte a acestora consideră că transportatorii est europeni au costuri mai mici și sunt mai competitivi pe piață pentru că își exploatează angajații.

Leszek Cybulski, Doctor în economie și Profesor în cadrul Universității din Wrocław, Polonia, afirmă că această teorie este complet nejustificată în cazul industriei europene a transporturilor .

Trans.INFO: Unii politicieni europeni, în special cei din țările ‚vechii’ Uniuni Europene, acuză transportatorii din Europa de Est de așa-numitul ‚dumping social’. Ce înseamnă de fapt acest lucru?

Ph.D. Leszek Cybulski: Fenomenul de dumping social este mai degrabă un termen jurnalistic, inventat de politicienii vest-europeni pentru presă. Ca economist, nu aș fi de acord cu teoria existentei unui astfel de fenomen. Acest termen de dumping social nu este folosit deloc de către specialiștii în economie din mediul academic. 

E drept, Uniunea Europeană, din când în când, instituie proceduri antidumping. Deci, dacă se dovedește că o companie din China, de exemplu, afectează echilibrul economic dintr-o țară europeană precum Franța sau Belgia, activitatea acelei companii ar putea fi suspendată la nivel european printr-o decizie legislativă care va invoca practicile de dumping.

Pentru a vă oferi un exemplu concret, producția din mai multe țări UE a fost mutată în Polonia sau România, unde costurile forței de muncă sunt scăzute. Reprezintă acest lucru o acțiune tip dumping? Cu siguranță nu. Este doar o decizie de business. De obicei, într-un astfel de caz, profiturile se întorc în țara care exportă capitalul, deci această soluție este extrem de profitabilă pentru țările bogate. De ce să-și folosească propriii lucrători scumpi, dacă pot câștiga, angajând lucrători ieftini. Strategia funcționează bine pentru companiile din vest deoarece acestea pot economisi anual sume semnificative in acest fel.

Atunci de ce politicienii din Europa de Vest folosesc acest termen de dumping ca principal argument în favoarea modificărilor din Directiva Detașării?

În primul rând, o astfel de abordare este una forțată. Politicienii folosesc acest termen pentru că știu că este unul care ii stigmatizează pe cei acuzați. Toată lumea este convinsă că țara în cauză folosește practici ilegale și vinde sub prețul pieței. Dar să nu uităm că nu există costuri uniforme la nivel de UE, deci o astfel de acuzație este total nefondată.

Companiile de transport din Europa de Est nu pot fi considerate companii de interes internațional sau global; acestea pur și simplu oferă servicii de transport la scară mică și sunt extrem de fragmentate. O companie poloneză de mărime medie care furnizează servicii de transport pe piața europeană este de fapt mai mică decât o companie similară din Germania, Franța sau Spania care furnizează servicii similare. Astfel, nu putem spune că orice companie est-europeană și-a propus să elimine companiile vestice de pe piață. O astfel de teorie este absurdă.

De asemenea, teoria că există o coluziune a prețurilor între companii este de asmenea complet nejustificată. Companiile est-europene sunt atât de fragmentate încât trebuie să concureze între ele și, prin urmare, e dificil să creeze un front comun. Fiecare dintre aceste companii dorește să obțină un profit și luptă pentru interesul propriu.

Dar cu toate acestea, prețurile mai mici reprezintă încă o problemă pentru vestici.

Operatorii de transport din Europa de Est nu își pot permite să plătească mai mult decât o fac deja fără ca acest lucru să le afecteze profitabilitatea. Dar aceasta nu este o dovadă de practicare a dumpingului.

Cei care folosesc cu fervoare termenul de dumping social afirmă că se luptă, de fapt,  pentru drepturile lucrătorilor din Europa de Est, care, conform politicienilor, trăiesc și lucrează „în condiții inumane”. Dar salariile primite de șoferi, de exemplu, nu sunt contrare legilor acestor țări. Nimic din ceea ce se întâmplă nu este ilegal.

Ar fi naiv să credem că politicienii UE, reprezentând propriile țări, sunt mai preocupați de interesele Uniunii decât de cele naționale.”

Deci, nu este vorba despre îngrijorarea reală cu privire la bunăstarea conducătorilor auto din Polonia, România sau Slovacia?

Trebuie să ne amintim că politicienii UE sunt reprezentanți ai țărilor în care au fost aleși. Astfel, ei reprezintă interesele propriilor ţări. Pe de o parte, spunem că UE este o uniune a comunităților europene care vrea să atingă un obiectiv comun, însă ar fi naiv să credem că politicienii UE, reprezentând propriile țări, sunt mai preocupați de interesele Uniunii decât de cele naționale. Nivelul național va fi cu siguranță dominant în acțiunile și discursurile acestora datorită presiunii exercitate de antreprenorii din țările lor.

Revenind la întrebarea dvs, desigur, se pune întrebarea: Cum să protejăm angajații? Trebuie notat aici că politicienii sunt pe deplin sprijiniți de sindicate. Spre exemplu, sindicatul independent polonez Solidarność sprijină în mod deschis modificările din Directivă iar argumentul lor principal este acela de protejare a drepturilor șoferilor polonezi. Cei care sunt sub influența sindicatelor sunt convinși că vor câștiga mai mult datorită acestor reglementări. Din păcate, aceștia nu sunt conștienți de faptul că, dacă vor fi adoptate modificările aduse Directivei, multe companii poloneze și est-europene vor fi eliminate de pe piață – deci multi șoferi și-ar putea pierde locurile de muncă. Dacă ne uităm la statistici, în prezent, în UE există aproape un milion de lucrători detașați. După adoptarea modificărilor, pot rămâne doar 200 000. Deci, chiar dacă situația va fi mai bună pentru acești 200 000, restul vor trebui să găsească un alt loc de muncă, deoarece actualul angajator va fi nevoit să-și închidă compania. Este acesta oare un mod de a proteja interesele angajaților?

Foto: Euractiv

comentarii

comments0 comentarii
thumbnail
Pentru a vedea notificările de la comentarii, mergeți la profil