Presiunea financiară din 2026 depășește cu mult prețul motorinei. Taxele rutiere legate de clasa de emisii CO2 devin tot mai importante, iar în unele țări au crescut deja cu până la 40%. În același timp, cresc costurile cu combustibilul, iar la orizont se conturează sistemul ETS2, care va acoperi combustibilii utilizați în transportul rutier.
Amploarea poverilor suplimentare devine cuantificabilă. Asociația italiană de transport Federtrasporti acalculat că fiecare camion care parcurge 100.000 de kilometri pe an va genera o povară suplimentară pentru transportatori de aproximativ 6.000 €.
Totuși, aceasta este doar o parte a presiunii tot mai mari a costurilor. Cresc și cheltuielile de operare, care apasă direct asupra activității de zi cu zi a companiilor de transport.
Costuri directe
Cele mai rapide creșteri se înregistrează la combustibil și salarii, dar și la asigurări, precum și la întreținere și reparații – spune Flavius Cret, Regional Manager la Raben Logistics Romania.
În opinia sa, volatilitatea prețurilor la piese de schimb și creșterea costurilor cu forța de muncă s-au tradus printr-o majorare rapidă a cheltuielilor de service.
Estimăm că, în ultimii doi ani, costurile de operare au crescut cu aproximativ 15–25%, ca urmare a impactului cumulat al acestor factori – adaugă el.
O scară similară a creșterii este indicată și de Cristina Radu, Director de transport rutier internațional la „KLG Europe Logistics” în România. În opinia ei, costurile de operare au crescut cu aproximativ 15% în ultimii doi ani, iar amploarea creșterii depinde de structura flotei și de nivelul expunerii financiare.
Principalii factori de creștere sunt salariile și indemnizațiile, care au crescut cu aproximativ 15% din cauza deficitului de personal și a presiunii de a reține angajații. Prețurile motorinei au rămas stabile, în medie, în pofida fluctuațiilor pe termen scurt care nu au avut un caracter structural. În același timp, costurile de finanțare – credite și leasing – au crescut cu 2–3%, reflectând condiții mai stricte de creditare – subliniază Cristina Radu.
O categorie de costuri deosebit de sensibilă rămâne remunerația șoferilor.
Continuă să crească, fiind alimentată nu doar de inflație, ci mai ales de un deficit serios de personal calificat și de cerințe de conformitate tot mai stricte – spune Daniel Babii, Director la DSV Road în România.
Katarzyna Kisielewska, CEO al companiei poloneze „Alfa Forwarding”, o spune și mai tranșant: remunerația șoferilor nu este negociabilă și, de cele mai multe ori, este o condiție pentru menținerea continuității operaționale.
Orice companie de expediții care vrea să-și păstreze portofoliul de cei mai buni clienți și să câștige alții noi trebuie să facă față acestei provocări – adaugă ea.
Costuri indirecte
În timp ce costurile cu combustibilul și salariile sunt vizibile din prima, povara în creștere care este mai greu de estimat și de transferat către client o reprezintă costurile indirecte.
Acestea sunt costuri legate de conformitate, generate de extinderea reglementărilor europene, cerințe sociale, obligații de raportare și un număr mai mare de controale. La acestea se adaugă poveri administrative suplimentare, inclusiv procese interne, audituri, digitalizare obligatorie și managementul documentelor. Aceste elemente afectează direct lichiditatea financiară, predictibilitatea financiară și capacitatea operatorilor de a investi – spune Cristina Radu.
În plus, există cheltuieli tehnice: înlocuirea dispozitivelor de colectare a taxelor rutiere cu modele compatibile cu tehnologia 4G, înlocuirea obligatorie a tahografelor (costul unui dispozitiv este de aprox. 1.000 €) sau cheltuieli pentru sisteme IT și integrarea proceselor contabile.
Potrivit analiștilor companiei de factoring „Bibby Financial Services”, se vor înăspri și așteptările privind calitatea datelor – punctualitatea, dovada de livrare fiabilă, transparența decontărilor și informații credibile despre emisii vor deveni esențiale.
Decarbonizarea rămâne costisitoare
Presiunii continue a acestor poveri i se adaugă și presiunea decarbonizării. Camioanele electrice sunt încă semnificativ mai scumpe la achiziție decât vehiculele diesel, iar investiția presupune construirea propriei infrastructuri de încărcare.
În același timp, cele mai noi generații de camioane electrice arată o fiabilitate ridicată și ating kilometraje care le permit să fie utilizate și pe rute lungi – cu condiția ca autonomia și punctele de încărcare să fie aliniate cu traseul planificat – spune Stefan Hohm, Head of Development la Dachser.
Hohm recunoaște că operațiunile pot începe deja să fie rentabile acolo unde există cadre de reglementare adecvate, de exemplu scutiri de taxe rutiere. În transportul local, unde nu există astfel de beneficii, calculele sunt încă greu de echilibrat.
Decarbonizarea are sens economic dacă este planificată în funcție de profiluri realiste de utilizare, susținută de cadre de reglementare credibile și înțeleasă în cadrul companiei ca un proces de învățare – adaugă el.
Cu alte cuvinte, decarbonizarea nu este o întrebare de „dacă”, ci de „când și cum”, iar răspunsul depinde de profilul companiei respective.
Poziție de negociere mai puternică decât pare
În pofida presiunii cumulative a costurilor, condițiile cererii le oferă transportatorilor o anumită marjă de manevră.
Piața arată că cererea pentru servicii de transport nu slăbește. Acest lucru le permite transportatorilor să mențină o poziție puternică de negociere – susține Katarzyna Kisielewska. Ea indică greva transportatorilor din 7 ianuarie de la Baltic Hub din Gdańsk ca exemplu al modului în care presiunea din industrie poate influența eficient alte verigi din lanțul de aprovizionare.
Transferarea unei părți din costuri către clienți este un proces inevitabil. Cea mai mare provocare – mai ales pentru IMM-uri – este construirea unor relații cu clienții în care aceștia să înțeleagă necesitatea de a împărți costurile în creștere.
Deși, în sectorul TSL, tarifele sunt de obicei punctul de plecare al oricărui proces de negociere, a concura doar prin preț este un drum spre pragul falimentului. Livrarea celei mai mari valori pentru clienți aduce beneficii reale pe termen lung – spune Katarzyna Kisielewska.
La ce duce, în final, acest puzzle?
2026 obligă companiile de transport să treacă de la reducerea reactivă a costurilor la managementul activ al profitabilității. O creștere de 15–25% a costurilor de operare în doi ani, cerințe de reglementare tot mai mari, presiune salarială și presiune de decarbonizare – aceste forțe acționează simultan și se cumulează.
Companiile care pot calcula cu precizie costurile, luând în considerare toate variabilele (nu doar combustibilul), pot alege selectiv contractele și pot construi relații bazate pe valoare, în loc să concureze pe cel mai mic tarif, au șansa nu doar să supraviețuiască, ci și să-și consolideze poziția. Restul – mai ales partea pieței care încă se bazează exclusiv pe tarif – s-ar putea trezi cu spatele la zid anul acesta.
