Semnalele din piață indică faptul că transportul rutier intră într-o etapă în care presiunea pe costuri nu mai este un episod conjunctural, ci o realitate de durată. În acest context, a miza exclusiv pe o revenire a cererii nu mai este o strategie suficientă. Pentru mulți operatori, direcția realistă înseamnă eliminarea cheltuielilor evitabile, digitalizarea fluxurilor și creșterea eficienței până la nivelul operațiunilor de zi cu zi. Aceste concluzii au fost discutate într-un webinar organizat de European Road Transport Institute, trans.iNFO și Eurowag.
Costul cu personalul: presiune tot mai mare pe bugete
Cheltuielile cu personalul rămân una dintre cele mai sensibile componente pentru transportatori. Creșterea contribuțiilor sociale și presiunea constantă pe salarii îi determină pe manageri să caute soluții legale de optimizare a costurilor salariale, fără a reduce venitul net al șoferilor.
În practică, acest lucru se traduce adesea prin utilizarea unor indemnizații și deconturi asociate siguranței la locul de muncă, diurnelor sau cheltuielilor generate de activitatea în cursă, cu respectarea strictă a regulilor aplicabile în fiecare țară.
În paralel, multe flote își regândesc organizarea muncii. Modele internaționale folosite frecvent, precum rotația „două săptămâni pe traseu, o săptămână acasă”, își pierd din atractivitatea financiară în contextul actual al contribuțiilor sociale. De aici și interesul tot mai mare pentru creșterea gradului de utilizare a vehiculelor și pentru o planificare care valorifică mai bine timpul de lucru disponibil al șoferilor, de la o lună la alta.
Participanții au avertizat și asupra riscului de a recurge excesiv la munca independentă fictivă sau la contracte B2B folosite preponderent ca instrument de reducere a costurilor. În mai multe state europene, inspectoratele de muncă intensifică verificările și aplică sancțiuni mai dure pentru astfel de practici.
Motorina rămâne factorul decisiv pentru profit
Carburantul continuă să reprezinte aproximativ între 30% și 40% din costurile de operare ale transportului rutier. În acest context, tot mai multe companii resimt presiune asupra fluxului de numerar și ating mai repede decât înainte limitele cardurilor de combustibil.
Consecința este directă: șoferii ajung să alimenteze mai des, în cantități mai mici, la preț de pompă, fără să mai beneficieze de discounturile negociate anterior.
De aceea, strategia de alimentare începe să fie tratată ca un instrument de control al costurilor. Planificarea devine mai fină, iar firmele calculează strict minimul necesar pentru a ajunge la stațiile unde au condiții comerciale mai bune.
În același timp, crește interesul pentru HVO, un combustibil diesel sintetic care poate fi utilizat de o mare parte din flota actuală fără modificări tehnice majore. Pe lângă reducerea emisiilor de dioxid de carbon, HVO poate ajuta transportatorii să obțină contracte „verzi” mai bine plătite, fără investiții în camioane electrice noi.
Digitalizarea și automatizarea: din opțiune, în condiție de competitivitate
Specialiștii au fost de acord că reducerile consistente de cost sunt tot mai greu de obținut fără o digitalizare mai profundă. Sistemele de management al transportului nu mai sunt suficiente dacă rămân la nivel de administrare. Tot mai multe companii le folosesc pentru a măsura profitabilitatea pe rută, pe client sau pe tip de serviciu.
Automatizarea și inteligența artificială câștigă, la rândul lor, teren. Soluțiile care importă automat costuri, gestionează documente sau transformă comenzile de transport în date structurate pot reduce volumul de muncă administrativă și pot elibera echipele pentru vânzări și execuția operațională.
În plus, integrarea telematicii cu aplicațiile pentru șoferi și cu documentele digitale accelerează procesele zilnice și oferă o vizibilitate mai bună asupra costurilor la nivel de cursă. Digitalizarea poate scurta și intervalul dintre livrare și facturare — un detaliu critic pentru firmele care resimt presiune pe lichiditate.
O piață mai dură, cu tot mai puțin spațiu de manevră
Primele luni din 2026 nu au adus revenirea așteptată de mulți jucători din industrie. Chiar dacă pe anumite rute tarifele spot au crescut, pentru o parte importantă dintre transportatori profitabilitatea nu s-a îmbunătățit.
„Nu vedem o redresare solidă a pieței. În multe cazuri, tarifele cresc doar pentru că transportatorii încearcă să transfere către clienți costurile operaționale tot mai mari”, spune Michał Pakulniewicz, analist al pieței de transport la European Road Transport Institute.
Situația este complicată și de diferența dintre dinamica din piață, în timp real, și mecanismele contractuale concepute pentru a proteja împotriva scumpirii combustibilului.
„Clauzele de combustibil reacționează prea lent și nu țin pasul cu piața. Tot mai multe companii își epuizează rapid limitele cardurilor și ajung să cumpere cantități mici de carburant la prețuri foarte ridicate”, subliniază Tomasz Czyż, expert în soluții tehnologice la Eurowag.
Pe acest fond se adaugă creșterea constantă a taxelor de drum în Europa și suprataxele legate de dioxidul de carbon, care majorează costurile pe aproape orice rută internațională.
Diferențele dintre sistemele fiscale și sociale ale țărilor europene accentuează competiția. Potrivit experților, unii operatori pornesc cu structuri de cost semnificativ mai avantajoase decât alții, ceea ce amplifică presiunea în piață.
La ce să ne așteptăm în a doua parte a anului
Privind înainte, a doua jumătate din 2026 nu indică o schimbare rapidă de direcție. Indicatorii industriali din Germania și din zona euro rămân slabi, ceea ce limitează cererea pentru transport rutier internațional.
Chiar dacă prețul petrolului ar putea scădea ușor în lunile următoare, motorina ar putea rămâne la niveluri ridicate pentru o mare parte a sectorului. În acest context, reducerea costurilor și digitalizarea operațiunilor nu mai sunt opționale — devin condiții de bază pentru a rămâne competitivi pe piața europeană.
