El este nea Cristi.. V-aș ruga să aveți răbdare să citiți până la capăt, pentru mine este o poveste și o lecție foarte importantă, dar probabil și pentru mulți dintre voi.
Într-un final, mi s-a terminat perioada de muncă, iar după 12 săptămâni iau decizia de a merge acasă, fiind ferm convins că după atâta timp, mă latră și câinele când ajung..
Duminică aveam bilet la avion, cu plecare din Eindhoven, Olanda. Joi, primesc un telefon de la un prieten, că ar avea de adus un camion, numai ce cumpărat din Olanda. Desigur că am acceptat propunerea lui, fără să stau pe gânduri, motivele fiind varii și nu banii principali. Am acceptat pentru că în urmă cu câteva zile un coleg m-a ajutat să-mi găsesc transport de la aeroport, spre casă. Ținând cont de această situație, pentru mine a fost ca o gură de aer. Iar dacă tot mergeam acasă, era păcat să nu-l ajut.
Plus că beneficiam și eu de anumite chestii. Intram în țară pe camion, ceea ce mă scutea de carantină. Și fiind șofer, la prima vedere nu părea că ar trebui să întâmpin probleme. NU PĂREA. Așa că zis și făcut, luni merg în Olanda, preiau camionul de la reprezentanță, și pornesc în cea mai amplă experiență de viață întâlnită până acum.
Olanda-Germania am traversat-o fără probleme într-un program, mă opresc în vamă cu Austria, să fac o pauză după care, continui drumul.
Dimineață, mă trezesc, merg să fac GoBox-ul și pornim rapid spre casă. Traversez Austria, intru în Ungaria fără probleme, traversez aproape toată Ungaria, iar cu 20km până în vamă cu România, începe show-ul de care chiar nu aveam nevoie în acele momente.
Cu 20km înainte de vamă, chiar în ultima parcare cu cântar, până în terminal, ies să fac cântarul și îmi moare efectiv mașina. Și ca să fie totul complet, îmi moare chiar la ieșire de pe cântar, în așa fel încât toate camioanele să vină până în spatele meu și să înceapă circul.
Eroarea suna cam așa “Sistem injection failure” și nu mai pornea de niciun fel.
Au venit în spatele meu 2 camioane de România, nu am să le pun numerele sau regiunea de unde erau, dar țin să le mulțumesc din suflet pentru faptul că mie nu-mi pornea mașina, iar ei făceau scandal că să plec de pe cântar ca să poată ieși pe autostradă. Le demonstrez că nu pot porni mașina și că am probleme, iar ei continuau cu “da pleacă dom’le de pe cântar..”. Dat fiind scandalul, apare un om căruia am să-i mulțumesc toată viața pentru toate eforturile făcute de el.
Dat fiind scandalul, omul a venit să vadă ce se întâmplă acolo. Când a înțeles situația, m-a ajutat să blochez cântarul la intrare cu niște balize, pentru a evita alte incidente.
Țin să menționez următoarele. Omul era PATRON, din Alba, care știa desigur și mecanică.
După lungi chinuri și amorsarea manuală a pompei de motorină, reușim să pornim mașina și să o băgăm în parcare. Incidentul s-a întâmplat la ora 23:00 iar acest om, a stat lângă camionul meu până la ora 03:00 dimineață, când omul chiar trebuia să se odihnească, ținând cont ca avea la activ o zi foarte grea de muncă.
Nu a dormit decât 4 ore, la ora 7 a fost la mine la camion, să ne reapucăm de ea. Mi-a rabatat cabina, mi-a tăiat filtrele, după spusele lui, nu ajungea suficientă motorină în rampă, ca să poată fi alimentate injectoarele. Și zic “după spusele lui” pentru că eu mă am cu mecanica, cum se are un medic cu construcțiile. Ore luuuungi de chin, și din partea lui, și din partea prietenilor mei, unde toți au dat dovadă de omenie, începând de la acele ore, toată lumea căuta soluții mecanice, ceva tractări sau fel și fel de chestii. Iar omul nostru Cristi, era pe camion, încercând să mă ducă acasă. Într-un final, prin niște telefoane, scoatem returul din rezervor, îl strangulăm, și pornește mașina, sa-mi pot relua drumul.
Am ajuns cu bine la destinație, mai târziu un pic și acasă. Dar asta este mai puțin important.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat, încă odată, este omenia și sufletul. Nea Cristi, fără niciun interes, a stat lângă mine ore în șir să-mi repare mașina. Un om cu atât bun simț încât nici nu voia sa se urce în cabina, ca sa nu-l suspectez ca mi-ar fura ceva. Apropo, omul și-a pierdut o trusă cu scule, și când zic ca a pierdut-o ma refer ca i-a fost furată.
Revenind la nea Cristi..mi-a oferit mâncare, mi-a oferit sfaturi și ajutorul de care aveam nevoie sa ajung acasă. M-a sunat apoi tot drumul sa vadă cum sunt și pe unde sunt.
Am o lista restrânsă de oameni, pe care as vrea sa-i revad in viața asta, iar nea Cristi este unul dintre ei.