Compania din Sonnenbühl (Baden-Württemberg) intră, de la 1 iunie, într-o etapă mai formală și mai bine structurată, odată cu deschiderea oficială a procedurii. Practic, începe perioada în care reorganizarea va fi gestionată după reguli clare și termene stricte.
Potrivit managementului, sunt în desfășurare discuții cu potențiali investitori. În comunicarea companiei se vorbește despre interes atât pentru Betz, cât și pentru continuarea activității.
Obiectivul anunțat rămâne neschimbat: serviciile să nu fie întrerupte, locurile de muncă să fie protejate, iar relațiile construite cu clienții și furnizorii să fie păstrate.
Insolvență, deși comenzile nu lipsesc
Cazul Betz iese în evidență printr-un detaliu important: dificultățile nu par să vină din lipsa de lucru. Directorul general Sven Hess declara presei regionale, în aprilie, că portofoliul de comenzi era în continuare bun. Reutlinger General-Anzeiger nota atunci că, pentru companie, erau active aproximativ 72 de vehicule.
Explicația indicată pentru insolvență ține mai degrabă de context: economie slabă, concurență dură și o creștere puternică a costurilor din transport.
La momentul depunerii cererii, la început de aprilie, compania spunea că reacționează la combinația dintre încetinirea economică și un salt fără precedent al costurilor în logistică.
Rainer Bisinger, director general al Willi-Betz Group, declara atunci:
„Nici măcar măsurile ample de optimizare internă și reducere a costurilor nu au mai fost suficiente pentru a absorbi aceste poveri masive.”
Presiunea se vede în tot transportul rutier european
Situația Betz reflectă tensiunile cu care se confruntă, în prezent, multe companii de transport din Germania și din restul Europei.
Costurile cu energia și forța de muncă cresc, în timp ce competiția pe preț rămâne agresivă. În paralel, cererea din industrie este modestă în multe segmente. În acest context, chiar și operatorii cu un grad de utilizare rezonabil ajung să aibă dificultăți în menținerea stabilității financiare.
Mai devreme în primăvară, Asociația Germană pentru Transport Rutier, Logistică și Eliminarea Deșeurilor (BGL) avertiza că situația financiară a sectorului continuă să se deterioreze. Purtătorul de cuvânt al consiliului BGL, Dirk Engelhardt, vorbea despre o „îngrijorare enormă” legată de condițiile economice și de însăși supraviețuirea multor firme de transport.
Iar Betz nu este un caz singular. Firma de consultanță în restructurare Falkensteg arată că insolvențele din transport și logistică rămân la un nivel ridicat. În special companiile mai mari sunt prinse între costuri operaționale tot mai mari, economie anemică și presiune constantă pe marje.
Mai multe pe acest subiect: Transportatori cu tradiție, în dificultate: insolvența Betz scoate la iveală slăbiciuni structurale în piața germană
De la un nume uriaș în Europa la un dosar de restructurare
Istoria grupului începe în 1945. Fondatorul Willi Betz a construit, pas cu pas, un brand care a ajuns să fie unul dintre cele mai cunoscute în transportul rutier de marfă din Europa.
În perioada de vârf, grupul era prezent în 25 de țări, avea în jur de 8.000 de angajați și genera venituri anuale de aproximativ un miliard de euro.
Criza financiară și economică din 2009 a fost un moment de cotitură. În anii care au urmat, grupul și-a pierdut treptat din anvergură și din vizibilitatea pe piață. Totuși, insolvența actuală vizează doar Betz International GmbH, nu și celelalte companii din grup.
Compania precizează că aproximativ 140 de angajați sunt afectați în acest moment de procedură.
Următoarele luni vor cântări decisiv
Odată cu deschiderea procedurii, Betz intră în etapa critică a reorganizării. Continuarea activității va depinde în mare măsură de atragerea unui investitor și de condițiile în care poate fi aplicat planul de restructurare.
Un aspect care diferențiază acest caz de multe insolvențe din ultimele luni este faptul că operațiunile nu au fost oprite. Comenzile clienților sunt în continuare prelucrate, iar căutarea unui investitor merge mai departe.
Cazul Betz scoate în evidență o problemă mai largă a industriei: un flux constant de comenzi nu garantează stabilitatea atunci când costurile cresc, pe termen lung, mai repede decât marjele.
