Accepțiunea comună este aceea că gestionarea activităților de încărcare și descărcare cad în sarcina expeditorului, respectiv a destinatarului, în timp ce asigurarea corespunzătoare a mărfurilor este responsabilitatea transportatorului.
Puțini știu, totuși, că operațiunile de cabotaj efectuate pe teritoriul țărilor Uniunii Europene sunt supuse reglementărilor locale, de aceea este bine să cunoaștem aceste reglementări naționale, pe lângă cele aplicabile la nivelul Uniunii Europene.
În Franța, drepturile și obligațiile transportatorilor sunt reglementate prin Decretul 2017-461 din 31 martie 2017, care se aplică operațiunilor de cabotaj efectuate în aceasta țară.
Vom folosi mai jos drept bază art. 7 din capitolul “Dispoziții Generale” din cadrul Decretului, care se referă în mod specific la activitățile de încărcare / descărcare și cele de asigurare a încărcăturii:
Art 7: Încărcare, Descărcare, Asigurarea corespunzătoare a încărcăturii
Activitățile de încărcare, descărcare și asigurarea corespunzătoare a încărcăturii se efectuează în conformitate cu condițiile specificate la subpunctele 7.1 și 7.2 de mai jos.
Răspunderea pentru daunele materiale apărute în timpul acestor activități este suportată de partea care efectuează aceste activități. Transportatorul:
– are obligația de a folosi mijloacele tehnice adecvate pentru buna funcționare a vehiculului. El va răspunde pentru daunele rezultate din acest fapt;
– la cererea clientului, acesta va furniza benzi de asigurare a încărcăturii în cantitate suficientă, în stare bună, în conformitate cu standardele cerute și adaptate la tipul și metoda de ambalare și asigurare a mărfurilor descrise.
7.1. Pentru transporturile cu o greutate mai mică de 3.5 tone, operațiunile de încărcare/descărcare se efectuează:
- în cazul instalațiilor industriale și comerciale, precum și a șantierelor: în incinta acestora;
- pentru magazinele stradale și punctele de depozitare a coletelor: la intrarea în magazin/punct de depozitare;
- în cazul persoanelor private: la intrarea în reședință.
7.1.2. În absența accesului la locul de descărcare / încărcare, aceste operațiuni se pot efectua alternativ la sediul transportatorului, într-un loc desemnat special pentru acest lucru;
7.1.3. În limitele prevăzute la articolul 7.1.1. Se consideră că fiecare angajat al transportatorului, expeditorului sau destinatarului care participă la activitățile de încărcare sau descărcare acționează în numele angajatorului său, astfel încât acțiunile efectuate de acesta cad integral sub responsabilitatea angajatorului.
7.2. Pentru transporturile de peste 3,5 tone:
7.2.1. Încărcarea și asigurarea mărfurilor este efectuată de către expeditor pe propriul său risc.
Transportatorul furnizează expeditorului toate informațiile utile pentru distribuția uniformă a mărfurilor, asigurând stabilitatea vehiculului și respectarea sarcinii maxime pe fiecare osie.
Transportatorul va verifica dacă încărcarea și securizarea mărfurilor nu pun în pericol siguranța rutieră. În caz contrar, el ar trebui să ceară reorganizarea lor în condiții adecvate sau să refuze să accepte bunurile.
Înainte de plecare, transportatorul va evalua încărcarea, după aspectul său extern, din punctul de vedere al depozitării mărfurilor. În cazul unui defect vizibil care amenință siguranța mărfurilor, acesta va formula rezervările aferente justificate în documentul de transport. Dacă aceste obiecții nu sunt acceptate, el are dreptul de a refuza transportul.
Transportatorul este eliberat de răspunderea rezultată din pierderi sau daune aduse mărfurilor în timpul transportului, dacă se stabilește că daunele rezultă dintr-un defect nedetectabil la încărcare sau dintr-un defect pentru care a ridicat obiecții certificate de expeditor.
La încărcarea mai multor tipuri de mărfuri în același vehicul, transportatorul se va asigura că fiecare încărcare ulterioară nu pune în pericol mărfurile deja încărcate;
Transportatorul este eliberat de răspunderea rezultată din pierderi sau daune aduse bunurilor cauzate de încărcare, dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de operațiunile de încărcare efectuate de expeditor și că nu a putut efectua verificările obișnuite menționate mai sus din motive obiective.
7.2.2. Destinatarul descarcă mărfurile pe propriul risc.
7.2.3. Transportatorul sau angajatul său poate participa la activități de încărcare sau descărcare, dar acestea intră sub obligația destinatarului.
Deci putem vedea din textul legii de mai sus că Decretul francez tratează aspectele de încărcare / descărcare diferit de Convenția CMR. Prin urmare, transportatorii ar trebui să fie conștienți de aceasta diferența vis-a-vis de obligațiilor lor dacă efectuează operațiuni de cabotaj pe teritoriul Franței, în caz contrar fiind pasibili de sancțiuni.
Foto: Bartosz Wawryszuk