- Cu până la 16% mai puțină energie până în 2030: DNV estimează că măsurile de eficientizare și reducerea vitezei ar putea diminua consumul de energie al transportului maritim global cu până la 16% față de scenariul în care activitatea continuă ca până acum.
- Aproximativ 23 de miliarde de dolari economisiți anual la combustibil: aceleași măsuri ar putea reduce consumul cu circa 40 de milioane de tone de combustibil pe an, ceea ce ar echivala cu aproximativ 23 de miliarde de dolari la un preț estimat de 580 de dolari pe tonă.
- Modernizările pot fi rentabile și pentru navele vechi: în exemplul analizat de DNV, modernizarea unei nave portcontainer de 5.000 TEU, veche de 15 ani, ar costa 2,35 milioane de dolari și ar reduce consumul de combustibil cu 16%. Investiția s-ar recupera în aproximativ 1,4–4,2 ani, în funcție de prețul combustibilului.
Societatea de clasificare estimează că aceste soluții ar putea reduce consumul de energie al flotei globale cu până la 16% în 2030 față de scenariul de referință. În termeni concreți, aceasta ar însemna economisirea a aproximativ 40 de milioane de tone de combustibil și reducerea emisiilor cu echivalentul a 120 de milioane de tone de CO2.
La un preț estimat al combustibilului de 580 de dolari pe tonă, DNV evaluează economiile anuale potențiale la aproximativ 23 de miliarde de dolari. Valoarea acestor economii ar putea fi chiar mai mare în cazul utilizării unor combustibili cu emisii reduse de gaze cu efect de seră, dar mai scumpi. Pe măsură ce sectorul își reduce emisiile, fiecare îmbunătățire a eficienței devine astfel mai importantă.
DNV consideră că potențialul de economisire va crește în timp. Până în 2050, măsurile de eficiență energetică și reducerea vitezei ar putea diminua consumul de energie cu 25–28% față de scenariul în care nu se iau măsuri suplimentare.
Și navele vechi pot merita investiții în modernizare
Oportunitatea nu se limitează la navele noi. Raportul DNV arată că și navele aflate deja de mai mulți ani în exploatare pot beneficia de investiții bine planificate.
Unul dintre exemplele analizate este o navă portcontainer de 5.000 TEU, construită în 2013. Studiul urmărește instalarea unor echipamente de economisire a energiei cu ocazia intrării navei în doc uscat, programată la împlinirea vechimii de 15 ani.
Pachetul propus include modernizarea provei și a elicei, precum și montarea unei aripioare pe capacul butucului elicei. Costul total estimat este de aproximativ 2,35 milioane de dolari, iar DNV estimează o reducere a consumului de combustibil de circa 16%.
Rentabilitatea investiției depinde în mare măsură de prețul combustibilului. La 580 de dolari pe tonă, perioada de recuperare s-ar situa la aproximativ 2,9 ani. Dacă prețul ar ajunge la 1.120 de dolari pe tonă, aceasta s-ar reduce la circa 1,4 ani. La un preț de 420 de dolari pe tonă, investiția s-ar recupera în aproximativ 4,2 ani.
Până în 2038, DNV estimează că modernizarea ar putea genera o valoare actualizată netă de 2–10 milioane de dolari din economiile de combustibil, în funcție de evoluția prețurilor.
Calculul presupune că lucrările sunt efectuate cu ocazia unei intrări programate în doc uscat, la începutul lui 2028, fără a necesita o perioadă suplimentară de indisponibilizare comercială. Pentru proiecte hidrodinamice de acest tip, DNV recomandă începerea pregătirilor cu cel puțin șase luni înainte de intrarea programată în doc. Intervalul este necesar pentru proiectare, optimizare, producție, transport și obținerea aprobării din partea societății de clasificare.
Este important de precizat că analiza nu include costurile asociate Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii, FuelEU Maritime sau unui viitor cadru Net-Zero al OMI. Expunerea la aceste mecanisme ar spori atractivitatea economică a investițiilor în reducerea consumului.
Eficiența devine tot mai valoroasă pe măsură ce cresc costurile combustibilului
DNV descrie eficiența energetică drept una dintre cele mai practice soluții disponibile în prezent proprietarilor de nave. Aceasta poate reduce consumul și emisiile fără ca operatorii să depindă de disponibilitatea viitoare a unui anumit combustibil alternativ.
Opțiunile includ optimizarea corpului navei și a elicei, utilizarea unor acoperiri speciale, îmbunătățirea echipamentelor, recuperarea căldurii reziduale, propulsia asistată de vânt, planificarea rutelor în funcție de condițiile meteorologice, optimizarea asietei și reducerea vitezei. În total, raportul identifică peste 50 de măsuri operaționale și tehnice care ar putea fi aplicate la nivelul flotei.
Argumentul financiar devine și mai puternic pe măsură ce combustibilii cu emisii reduse de gaze cu efect de seră sunt adoptați pe scară mai largă. Fiecare unitate de energie economisită înseamnă nu doar un consum mai mic de combustibili fosili în prezent, ci și o cantitate mai mică de combustibil alternativ, potențial mai scump, care ar trebui achiziționată în viitor.
Potrivit DNV, o mare parte din potențialul de eficientizare rămas în transportul maritim ar putea fi valorificată rentabil încă din 2030. Justificarea economică se va consolida până în 2050, pe măsură ce combustibilii cu emisii reduse de gaze cu efect de seră vor fi utilizați pe scară mai largă și vor deveni mai costisitori.
De ce nu investesc deja mai mulți operatori?
Potențialul tehnic nu se transformă automat în investiții. Raportul atrage atenția că proiectele de eficientizare sunt încetinite de constrângeri financiare, dificultăți tehnice, practici organizaționale și bariere juridice.
Una dintre problemele majore este reprezentată de interesele divergente dintre proprietarii navelor și navlositori. Compania care plătește pentru modernizarea navei nu este întotdeauna aceeași cu cea care achită combustibilul și beneficiază direct de economii. În plus, contractele de navlosire care pun accentul pe viteză pot reduce interesul pentru soluții de diminuare a consumului.
Există și incertitudini cu privire la economiile promise de furnizorii de tehnologie. Nu este întotdeauna clar dacă rezultatele anunțate vor fi obținute în condiții reale de operare, ceea ce face esențiale măsurarea și verificarea independentă a performanței înainte de luarea unei decizii de investiție.
Cifrele DNV sugerează totuși că eficiența energetică ar putea avea un rol economic mult mai important în decarbonizarea transportului maritim decât acela de simplu sprijin pentru combustibilii alternativi. Dacă ar fi atins potențialul maxim estimat pentru 2030, sectorul ar consuma anual cu aproximativ 40 de milioane de tone mai puțin combustibil, ceea ce s-ar traduce în economii de circa 23 de miliarde de dolari la prețul utilizat de DNV.
