Aveți o știre nouă? Spuneți-ne și nouă despre aceasta!

Plata șoferilor de camion este una dintre cele mai frecvent dezbătute probleme – nu doar în țara noastră sau în spațiul comunitar, ci în întreaga lume.

În România, pe modelul clasic de salarizare, şoferii sunt în general plătiți cu salariu fix, la care se adaugă eventualele diurne sau sporuri. Dar recent, din ce în ce mai multe voci susțin că acest model trebuie să dispară.

Alinierea la salariile din Vest

Se știe deja că lipsa de șoferi afectează din ce în ce mai multe ţări. În Europa, vârsta medie a unui șofer de camion este de 56 de ani, iar situația nu este cu mult diferită în țara noastră.  

E posibil însă să nu existe un deficit de șoferi la nivel european ci, mai degrabă, un deficit de șoferi care sunt dispuși să lucreze pentru salariile actuale.

Situația salarizarii deficitare pare să se schimbe încet-încet, în special în contextul noilor reglementari europene.

Cazul șoferului ceh care a câștigat în instanță procesul prin care a cerut alinierea salariului la salariul minim legal din Germania ar putea fi urmat de alte cazuri similare; încurajați de victoria colegului lor, peste 700 de șoferi cehi au decis recent să solicite același lucru.

Pe scurt, șoferul ceh angajat la o companie de expediții din Praga, efectua livrării pentru Deutsche Post și a aflat din întâmplare de MiLoG, legea privind salarizarea minimă care a intrat în vigoare în legislația germană în 2015. Acesta a acționat în instanță compania și, spre surprinderea multora, a câștigat. Cititi articolul integral aici.

O altă problemă: Cine plătește pentru timpul de așteptare?

Anul trecut, USA Today a publicat o serie de articole despre modul în care anumite companii de transport din California au forțat șoferii să lucreze până la 20 de ore pe zi. O mare parte din acest timp, şoferii îl petreceau, de fapt, așteptând.

Şoferii care își petrec o buna parte din timp așteptând ca personalul de la depozite să efectueze operațiunile de încărcare/descărcare sunt plătiți “cu mărunțiș”; în unele cazuri, timpul acestora nu este compensat deloc.  

Nici în SUA, dar nici în tarile din Europa, angajatorii nu par să ia în considerare timpul de așteptare al șoferilor.

Într-un raport publicat de Forbes, mai mult de 77% dintre transportatori au raportat că șoferii lor sunt reținuți timp de mai mult de două ore într-un caz din cinci.

Compania la care șoferul este angajat poate percepe taxe suplimentare, în anumite cazuri, pentru perioadele de încărcare și descărcare excesiv de lungi. Dar vestea proastă este că aceste taxe, sau măcar o parte din ele, nu se îndreaptă spre salariul șoferului.

Este plata la oră o solutie viabilă?

Din punct de vedere obiectiv, există motive întemeiate pentru care transportatorii sunt reticenți să plătească şoferii la oră.

Un șofer plătit la oră ar putea să spună că a avut loc un accident, de exemplu, invocând astfel motive pentru suplimentarea artificială a numărului de ore lucrate.

Însă astăzi, exista sisteme speciale care oferă o monitorizare în timp real, deci acest risc poate fi gestionat relativ ușor.

Întrebare este: se va modifica oare semnificativ modelul actual de salarizare?

Există disponibilitate reală din partea companiilor de transport pentru a discuta despre această problemă în mod deschis cu şoferii lor?

Sau vom asista în continuare la soluții de dumping – precum propunerea recentă a cancelarului Merkel care vizează instruirea și angajarea refugiaților pe salarii, evident, minime? Am fi curioși să aflam și opinia dvs.

Foto: Trans.INFO

comentarii

comments0 comentarii
thumbnail
Pentru a vedea notificările de la comentarii, mergeți la profil