Taxele de drum absorb o parte din ce în ce mai mare din costul transportului. Iar transportatorii se confruntă cu noi majorări și schimbări

Puteți citi articolul în 12 minute

Taxele rutiere pun o presiune tot mai mare asupra bugetelor transportatorilor. Pe anumite rute, ele depășesc deja 20 proc. din costurile totale, iar rețelele cu taxare se extind în Europa și includ tot mai des criterii legate de emisiile de dioxid de carbon. Lituania pregătește trecerea la taxarea în funcție de distanță, Țările de Jos anunță tarife mai mari, iar Alsacia va introduce o taxă regională. Am discutat despre aceste schimbări cu Lolita Bondar-Lech, Service Development Manager la E100, în timpul TransLogistica Poland 2026.

În spatele acestui text se află o persoană reală, nu o inteligență artificială. Materialul a fost realizat integral de către editor, pe baza cunoștințelor și experienței proprii.
trans.iNFO: Până de curând, calculele pentru transportul de marfă se bazau în principal pe prețul combustibilului, costurile cu șoferii, leasingul și întreținerea. Astăzi, taxele rutiere pot reprezenta peste 20 proc. din costul unor operațiuni de transport. Este încă o situație izolată sau aceasta va deveni noua realitate pentru transportul rutier european?

Lolita Bondar-Lech, E100: Nu aș considera că este o excepție. Mai devreme sau mai târziu, tot mai multe țări vor urma aceeași direcție, chiar dacă ritmul și amploarea schimbărilor vor fi diferite. Sunt mai multe explicații: întreținerea și repararea infrastructurii costă tot mai mult, iar politica de mediu a Uniunii Europene influențează și ea nivelul taxelor rutiere.

În urmă cu câțiva ani, sistemele de taxare nu includeau, de regulă, o componentă calculată în funcție de emisiile de dioxid de carbon. Îmi amintesc cât de îngrijorați au fost transportatorii când aceasta a fost introdusă. Astăzi, această componentă este pur și simplu un cost suplimentar care trebuie inclus în calculele unei companii de transport.

Prin urmare, taxele rutiere nu mai servesc doar la finanțarea întreținerii și dezvoltării infrastructurii. Ele urmăresc și să accelereze înlocuirea treptată a flotelor vechi cu vehicule cu emisii reduse sau fără emisii. Totuși, fiecare țară avansează în ritmul propriu.

Care sunt țările în care transportatorii suportă în prezent cele mai mari costuri rutiere? Ce influențează cel mai mult factura finală: tariful pe kilometru, lungimea rețelei taxate sau componenta de mediu?

Nu există un singur criteriu care să stabilească nivelul taxelor în toate țările. Fiecare stat are propriile reguli și își configurează sistemul în mod diferit. Austria, Germania și Elveția se numără printre piețele cu cele mai ridicate taxe rutiere. Tipul vehiculului, masa acestuia, nivelul emisiilor și metoda de calcul au toate un rol important.

Contează și dimensiunea rețelei taxate. Înainte de plecare, transportatorii trebuie să verifice regulile de pe întregul traseu, nu doar tariful aplicat pentru un kilometru într-o anumită țară.

Polonia a majorat semnificativ costurile rutiere

Ce țară a crescut cel mai mult povara financiară pentru transportatori în ultimii doi ani? Puteți oferi un exemplu concret?

Polonia este unul dintre cele mai clare exemple. La 1 februarie 2026, tarifele e-TOLL au crescut, iar rețeaua taxată a fost extinsă. Cele două măsuri au intrat în vigoare în același timp: transportatorii au început să plătească mai mult pentru fiecare kilometru, în timp ce noi segmente de drum au fost incluse în sistem. Pentru firmele care operează frecvent în Polonia, efectul asupra costurilor a fost inevitabil.

Și alte piețe merită urmărite, inclusiv Flandra, unde emisiile de dioxid de carbon au un rol tot mai important în stabilirea tarifelor. În Polonia, pentru combinațiile cu masa totală de cel puțin 12 tone și norma EURO 5 sau una mai recentă, tariful e-TOLL pe autostrăzile și drumurile expres taxate a crescut de la 0,40 la 0,56 zloți polonezi pe kilometru. Majorarea de 40 proc. înseamnă 160 de zloți polonezi în plus la fiecare 1.000 de kilometri parcurși pe segmentele de drum cărora li se aplică acest tarif.

În același timp, aproximativ 645 de kilometri de drumuri noi au fost adăugați în rețeaua e-TOLL. Sistemul acoperă acum aproximativ 5.869 de kilometri.

Poate un traseu mai lung să reducă factura pentru taxe?

Transportatorii încep să-și schimbe rutele din cauza creșterii taxelor rutiere? Aleg uneori să parcurgă mai mulți kilometri și să consume mai mult combustibil pentru a evita drumurile scumpe?

Nu observăm o reorientare generalizată către rute alternative motivată exclusiv de taxe. Transportatorii analizează această posibilitate, mai ales când traseul trece prin piețe cu costuri ridicate, precum Germania, Austria sau Elveția. Totuși, decizia trebuie luată numai după o verificare atentă a tuturor costurilor.

Un traseu care pare mai ieftin pentru că evită drumurile taxate poate genera alte cheltuieli: consum suplimentar de combustibil, mai multe ore de lucru pentru șofer, restricții de circulație și costuri de parcare. Doar comparând toate aceste elemente se poate stabili dacă alternativa este cu adevărat mai avantajoasă. De aceea, instrumentele care estimează costul total al mai multor variante de traseu devin tot mai importante. Alegerea ar trebui făcută pe baza costului integral al cursei, nu doar a facturii pentru taxe. Alegerea traseului prin încercări succesive poate deveni foarte costisitoare.

Același camion, dar o factură mai mare

Clasele de emisii de dioxid de carbon aduc o nouă dificultate. În Germania, același vehicul poate ajunge într-o clasă mai puțin avantajoasă, chiar dacă specificațiile sale tehnice nu s-au modificat. Transportatorii verifică suficient de atent aceste date?

Suntem conștienți de această problemă și, ori de câte ori este posibil, verificăm datele vehiculelor. Responsabilitatea finală pentru corectitudinea informațiilor îi revine însă transportatorului. Încadrarea într-o clasă de emisii nu este întotdeauna definitivă pentru întreaga durată de exploatare a vehiculului. În Germania, vehiculele încadrate în clasele 2 și 3 sunt reevaluate, iar acest proces poate duce la trecerea într-o categorie mai puțin avantajoasă.

Situația este, într-o anumită măsură, similară cu etichetele energetice ale aparatelor electrocasnice. Produsul nu se schimbă, însă modul în care este clasificat se poate modifica. Transportatorii ar trebui, așadar, să verifice periodic datele vehiculelor înregistrate în sistemele de taxare. Informațiile introduse corect în urmă cu câțiva ani nu rămân neapărat valabile pentru totdeauna.

Camioanele electrice pot economisi mii de euro. Este suficient?

În Germania, camioanele fără emisii rămân scutite de taxe până la 30 iunie 2031. Poate o diferență atât de mare la costurile rutiere să reducă semnificativ perioada de recuperare a investiției într-un vehicul electric?

Depinde în mare măsură de politica țării respective și, desigur, de rutele pe care va opera vehiculul. Germania este un exemplu relevant: taxele sunt ridicate, iar vehiculele fără emisii beneficiază de o scutire. Atunci când sunt comparate costurile de exploatare ale unui camion diesel cu cele ale unuia electric, diferența poate fi considerabilă.

Pentru vehiculele care parcurg zeci sau sute de mii de kilometri pe an, economiile se pot acumula rapid. Totuși, taxele rutiere reprezintă doar o parte din calculul costurilor totale de operare. Infrastructura de încărcare rămâne o limitare importantă. Operatorii trebuie să știe unde poate fi reîncărcat camionul, dacă traseul este potrivit și dacă planificarea transportului îi permite vehiculului să lucreze eficient.

Aceste aspecte rămân esențiale atunci când companiile își reînnoiesc flotele. Scutirea de taxe este un stimulent important, dar nu transformă automat camionul electric într-o alegere mai bună pentru orice transportator.

Calcul editorial: cât ar putea economisi un transportator în Germania?

Pentru o combinație de vehicule cu masa de peste 18 tone, cel puțin cinci axe, normă EURO 6 și clasă de emisii de dioxid de carbon 1, tariful german este de 34,8 eurocenți pe kilometru. La 100.000 de kilometri parcurși anual pe drumurile incluse în sistemul german de taxare, costul ajunge la 34.800 de euro. Un camion comparabil, fără emisii, care beneficiază de scutirea actuală nu suportă această cheltuială. Diferența potențială este, prin urmare, de 34.800 de euro pe an.

Acesta este un calcul limitat la economia obținută din taxe, nu o evaluare completă a avantajului economic al vehiculului. Rentabilitatea depinde și de prețul de achiziție, costurile cu energia, infrastructura de încărcare și modul în care camionul este programat și utilizat.

2027 aduce noi modificări în sistemele europene de taxare

Transportatorii mai au în față o perioadă cu numeroase schimbări. Ce țări vor necesita cea mai atentă monitorizare?

Cred că cele mai importante evoluții vor avea loc în 2027. Câteva țări se remarcă în mod special. Lituania intenționează să renunțe la sistemul bazat pe viniete și să treacă la taxe calculate în funcție de distanța efectiv parcursă. Schimbarea va influența atât modul de decontare a curselor, cât și planificarea costurilor.

Țările de Jos reprezintă o altă piață importantă. La începutul anului 2027, tarifele ar urma să crească cu aproximativ 2,6 proc., iar reducerea temporară aplicată în ultimele luni ale lui 2026 va înceta. Comparativ cu finalul lui 2026, costurile vor crește, așadar, vizibil.

Slovacia își schimbă modul de administrare a sistemului de taxare. Unii transportatori ar putea fi nevoiți să schimbe unitățile instalate la bord și să se înregistreze din nou. Utilizatorii dispozitivelor EETS, serviciul european electronic de taxare rutieră, ar trebui să fie mai puțin afectați, deoarece echipamentele lor sunt concepute pentru utilizarea pe mai multe piețe.

Franța merită, de asemenea, atenție, în special Alsacia, unde este de așteptat ca în ianuarie 2027 să fie introdus un sistem regional de taxare pentru vehiculele grele de marfă. Și România este o piață care trebuie urmărită îndeaproape. Modificările aduse sistemului au ridicat semne de întrebare și au generat controverse în timpul implementării. Situația este încă în evoluție, astfel că transportatorii ar trebui să urmărească cele mai recente reguli și comunicările oficiale.

O singură piață europeană, dar reguli naționale diferite

Ne îndreptăm către un paradox? Europa are o piață unică, însă transportatorii trebuie să gestioneze tot mai multe sisteme naționale, termene-limită, clase de emisii de dioxid de carbon și cerințe privind echipamentele. Devine această administrare o povară suplimentară?

Este, cu siguranță, o provocare majoră pentru transportatori. În același timp, consider că Uniunea Europeană încearcă să armonizeze regulile și să reducă diferențele dintre cerințele naționale. Fiecare țară are însă propriile nevoi și condiții economice, iar guvernele păstrează o anumită libertate în implementarea și configurarea sistemelor. Rezultatul este o combinație de termene, tarife și metode de decontare pe care transportatorii trebuie să le urmărească simultan.

Soluțiile interoperabile, precum EETS, pot simplifica administrarea. Operatorii pot folosi un singur dispozitiv pe mai multe piețe, în loc să instaleze în cabină mai multe unități separate.

Îmi amintesc perioada în care șoferii trebuiau să gestioneze mai multe dispozitive pentru țări diferite. Fiecare echipament trebuia verificat pentru a ne asigura că funcționează corect. Un singur dispozitiv și un proces de decontare mai integrat reprezintă o îmbunătățire semnificativă atât pentru șoferi, cât și pentru echipele administrative și contabile ale companiilor de transport.

Drumurile regionale cu taxă vor elimina ocolirile mai ieftine?

Alsacia este un exemplu de taxare introdusă la nivel regional. Măsuri similare au fost discutate și în regiuni precum Burgenland, în Austria. Ar putea extinderea taxării dincolo de marile autostrăzi să devină o nouă tendință europeană?

Cred că acest lucru este posibil, în special în Europa de Vest, deși în timp ar putea urma și alte țări. Drumurile regionale și locale sunt întreținute de autoritățile publice competente, ale căror bugete nu sunt întotdeauna suficiente pentru reparații, mai ales atunci când traficul greu se intensifică.

Pentru a reduce costurile, transportatorii aleg uneori aceste drumuri în locul autostrăzilor taxate. Această practică accelerează degradarea infrastructurii și poate crea probleme pentru comunitățile locale, de la zgomot până la poluarea aerului.

Unele regiuni caută, prin urmare, metode de limitare a traficului de tranzit. O variantă este interzicerea părăsirii autostrăzilor de către camioane, așa cum se întâmplă deja în anumite zone din Austria. O altă soluție constă în introducerea unor taxe, iar veniturile obținute pot contribui și la întreținerea infrastructurii locale.

Nu există o soluție unică, aplicabilă peste tot. Fiecare țară și fiecare regiune trebuie să decidă ce variantă se potrivește cel mai bine propriilor condiții.

În practică, transportatorii vor trebui să calculeze nu doar traseul, ci și toate costurile asociate alegerii acestuia?

Da. În calcul trebuie inclus orice factor care influențează costul final al unei curse: consumul de combustibil, timpul de lucru al șoferului, opririle și restricțiile de pe traseu, precum și taxa de drum. Într-un context cu atât de multe schimbări și diferențe semnificative între țări, planificarea atentă devine mai importantă ca oricând. O eroare de calcul poate costa semnificativ o companie de transport.

Etichete:

De asemenea, citiți