Procurorii italieni tratează tot mai des părți ale modelului de muncă din logistică drept un risc sistemic rather than un incident izolat de neconformitate. Cel mai recent exemplu este o confiscare preventivă de 27,3 milioane de euro dispusă de instanța din Milano împotriva CEVA Logistics Italia și CEVA Ground Logistics Italy, într-o anchetă care susține că facturarea fictivă și subcontractarea „simulată” au fost folosite pentru a masca ceea ce anchetatorii descriu drept furnizare ilegală de forță de muncă.
Măsura a fost dispusă la 27 februarie 2026 și pusă în aplicare între 2 și 3 martie de unitatea de poliție economico-financiară a Guardia di Finanza din Milano. Procurorii investighează presupuse declarații fiscale frauduloase prin facturi pentru tranzacții inexistente, legate de contracte de manipulare în depozit și contracte operaționale care, potrivit anchetatorilor, „ecranau” furnizarea reală de forță de muncă.
Ceea ce face cazul CEVA important este modelul mai amplu pe care Milano îl construiește de ani de zile: procurorii și poliția financiară susțin în mod repetat că structurile complexe de subcontractare din depozite pot funcționa ca „rezervoare de forță de muncă”—rețele de cooperative și contractori care angajează formal lucrători, dar care, spun anchetatorii, nu au autonomia, organizarea și riscul de afaceri care ar defini în mod normal un subcontractor autentic.
În aceste cazuri, presupusul câștig nu este doar forță de muncă mai ieftină. Procurorii susțin de obicei că structura permite avantaje fiscale, precum deducerea costurilor și recuperarea TVA, în timp ce transferă sau evită obligații în domenii precum TVA, contribuțiile sociale și regulile de angajare.
Reuters relatează că, în ancheta privind CEVA, anchetatorii îi verifică pe managerii ambelor companii, alături de entitățile corporative, și că perioada analizată este 2020–2024.
Un tipar de aplicare deja cunoscut
Confiscarea în cazul CEVA urmează aceeași logică de aplicare a legii întâlnită și în alte anchete italiene cu mare vizibilitate. În ultimii doi ani, sectorul a văzut o serie de măsuri ample legate de presupusa subcontractare „neautentică” și de facturare:
- „Kuehne+Nagel” (aprilie 2025): poliția financiară din Milano a executat ordine de confiscare în valoare totală de peste 30 de milioane de euro, inclusiv fonduri confiscate de la un client, într-un caz legat din nou de presupuse contracte fictive de furnizare de forță de muncă și facturi false.
- „GXO” (iulie 2024): procurorii au deschis o investigație privind operațiunile italiene ale „GXO” din Lodi, cu o confiscare raportată de 83,9 milioane de euro, pe fondul acuzațiilor legate de modelul „rezervorului de forță de muncă”. O analiză ulterioară Trans.info a ofensivei enumeră „GXO” printre cazurile timpurii de prim-plan care au precedat acțiunile din 2025 împotriva altor operatori mari.
- „Rhenus” (iulie 2025): o confiscare raportată de 43 de milioane de euro a însoțit acuzații privind companii „filtru” pe mai multe niveluri, care emiteau facturi pentru servicii inexistente; entități „IKEA” au fost menționate în presă ca fiind clienți, în timp ce autoritățile au subliniat că acestea nu sunt investigate.
- Torino (septembrie 2025): o instanță separată a dispus 26,5 milioane de euro în confiscări și supraveghere judiciară asupra unei companii „filtru”, într-un caz descris ca implicând firme-rezervor, firme-filtru și beneficiari clienți.
Privite împreună, aceste dosare arată ce par să semnaleze procurorii din Milano: răspunderea nu se oprește la „ultima cooperativă din lanț”. Anchetele analizează tot mai des nivelul clientului/contractantului principal, structura contractuală și, esențial, gradul de control operațional exercitat asupra forței de muncă.
Ancheta actuală vizează și o companie care a trecut deja o dată prin sistemul din Milano. Operațiunile italiene ale CEVA au fost plasate sub administrare judiciară în 2019 într-un caz separat și ulterior eliberate; CEVA a declarat anterior că instanța a încetat măsura mai devreme, în 2020, după schimbări de conformitate și în lanțul de aprovizionare. Acest context întărește impresia că procurorii văd aici o problemă structurală persistentă în logistică, nu o „curățenie” de conformitate care a rezolvat definitiv problema, mai ales într-o Italia în care controalele și capacitatea administrativă devin tot mai presante pentru operatori.
Falia politică: este cadrul prea ușor de „păcălit”?
Pe măsură ce cazurile se acumulează, dezbaterea s-a mutat de la aplicarea legii la legislație. După cazul Rhenus, politicienii Partidului Democrat Maria Cecilia Guerra și Arturo Scotto au susținut că regulile actuale permit mascarea activității ilegale de tip agenție de muncă temporară drept subcontractare, făcând trimitere la articolul 29(1) din Decretul legislativ 276/2003. Ei au spus că intenționează să reia eforturile parlamentare pentru a înăspri legea și a separa mai clar activitatea de afaceri autentică de intermedierea forței de muncă.
Argumentul juridic de bază în aceste investigații este același: un appalto (un serviciu subcontractat real, nu o modalitate mascată de „închiriere” a lucrătorilor) ar trebui să implice un contractor care organizează resursele, gestionează personalul autonom și își asumă riscul de afaceri. În practică, specialiștii în dreptul muncii notează că externalizarea în logistică poate estompa această linie, mai ales în huburi mari, unde fluxurile de lucru, țintele și supravegherea pot fi stabilite de beneficiar—un mecanism care se vede și în dezbaterile despre subcontractare și lanțuri lungi de intermediere.
Italia a făcut deja pași pentru a înăspri unele părți ale cadrului (inclusiv modificări evidențiate în informările pentru angajatori și în analizele juridice privind Decretul-lege 19/2024), însă criticii susțin că întrebarea-cheie este dacă instrumentele de aplicare și ajustările de răspundere sunt suficiente fără o definiție mai clară, de tip „linie roșie”.
