Publicat săptămâna aceasta, ghidul oferă recomandări pentru ca autoritățile să reducă emisiile, să îmbunătățească siguranța rutieră și să răspundă provocărilor de pe piața muncii. Printre principalele bariere identificate: reglementări învechite, controale slabe și condiții de muncă precare pentru operatorii din întreaga lume.
Conform raportului, camioanele și autobuzele au emis 1,8 gigatone echivalent CO2 în 2021, reprezentând 23% din emisiile globale ale transportului. În timp ce emisiile totale din UE au scăzut cu 30% între 1990 și 2023, cele provenite de la vehiculele grele au crescut cu 30% în aceeași perioadă. În 2022, flotele din SUA au generat 0,45 Gt CO2e, comparativ cu 0,2 Gt în UE.
Raportul subliniază:
„Transportul rutier nu este analizat izolat, iar țintele nu urmează recomandarea IPCC, conform căreia sectorul ar trebui să decarbonizeze mai rapid decât alte industrii pentru a rămâne pe traiectoria de 1,5°C.”
Siguranța rutieră, un cost uriaș
Accidentele continuă să reprezinte o problemă majoră. OMS estimează că anual 1,19 milioane de persoane își pierd viața în accidente rutiere la nivel global. În SUA, deși camioanele mari și autobuzele au reprezentat doar 3,6–5,2% din flotă între 1975 și 2021, ele au fost implicate în 10–14% din accidentele mortale.
Impactul economic este semnificativ: în SUA, accidentele au costat 340 miliarde USD în 2019 (1,6% din PIB). La nivel mondial, pierderile sunt echivalente cu aproximativ 3% din PIB, ajungând la 5% în țările cu venituri mici și medii.
Raportul evidențiază importanța pregătirii șoferilor și a întreținerii vehiculelor:
„Siguranța rutieră este o preocupare esențială pentru industrie. Instruirea corespunzătoare a șoferilor și întreținerea adecvată a vehiculelor sunt două domenii cheie pentru reducerea riscurilor.”
Deficit de șoferi și dezechilibru de gen
Raportul atrage atenția și asupra problemelor structurale ale forței de muncă. Femeile reprezintă sub 13% din lucrătorii din transport la nivel mondial și doar 6% sau mai puțin dintre șoferii de camion în majoritatea regiunilor. În Europa, acestea constituie 16% dintre șoferii de autobuz și autocar, dar numai 14% dintre lucrătorii din transportul terestru în general.
„Condițiile dificile de muncă, instruirea insuficientă și oportunitățile limitate de dezvoltare profesională îngreunează construirea unor cariere pe termen lung pentru femei în acest sector,” subliniază documentul.
Probleme de aplicare și corupție
Supraîncărcarea camioanelor și controalele neuniforme continuă să creeze probleme în mai multe regiuni. Raportul menționează direct:
„În practică, regulamentele sunt frecvent ignorate, cu excepția situațiilor în care agenții de control solicită favoruri de la șoferi.”
Sistemele electronice de pre-declarație, precum TIR-EPD implementat în România și Moldova, sunt prezentate ca exemple de progres. În schimb, eficiența punctelor de cântărire este afectată de lipsa fondurilor și de defecțiuni tehnice.
Măsuri de sprijin și reînnoirea flotelor
Recent, UE a revizuit Regulamentul de Minimis, ridicând pragul de ajutor de stat pentru transportatori de la 200.000 € la 300.000 € pe trei ani. Aceste fonduri pot sprijini scutiri fiscale, amortizare accelerată sau reduceri de taxe de înmatriculare. Raportul sugerează și conversia camioanelor diesel în vehicule electrice sau pe hidrogen – deși costurile rămân ridicate.
Apel global la reformă
Elaborat împreună cu Programul de Politici de Transport pentru Africa al Băncii Mondiale, ghidul recomandă guvernelor să colaboreze strâns cu sectorul privat. Nicolas Peltier, Director Global pentru Transport al Băncii Mondiale, a declarat că obiectivul este de a sprijini autoritățile să „creeze rețele de transport rutier mai sigure, mai puțin poluante și mai incluzive la nivel global.”
Vincent Erard, Directorul Senior pentru Strategie și Dezvoltare al IRU, a adăugat:
„Acest ghid va ajuta guvernele să coopereze cu operatorii privați pentru a construi reforme sistemice, favorabile unor lanțuri de aprovizionare și rețele de mobilitate mai sigure, mai verzi și mai eficiente.”
