Regulamentul (UE) 2026/2108 al Parlamentului European și al Consiliului instituie un nou Cod vamal al Uniunii și o Autoritate vamală a UE. Un element central al reformei este centrul de date vamale al UE, o platformă comună prin care autoritățile vamale vor avea acces la informații despre mărfuri și deplasarea acestora. Autoritatea va sprijini gestionarea riscurilor la nivelul UE, în timp ce administrațiile vamale naționale vor continua să efectueze controale și să își îndeplinească atribuțiile. Reforma va fi introdusă etapizat, iar utilizarea obligatorie a centrului de date de către toate companiile este prevăzută să înceapă la 1 martie 2034.
Pentru firmele de transport, expediții și logistică, una dintre cele mai importante schimbări aduse de noul Cod vamal al Uniunii este depășirea concepției potrivit căreia vămuirea este un moment unic, care se încheie odată cu depunerea declarației. Informațiile necesare îndeplinirii formalităților vamale vor fi transmise sau puse la dispoziție mai devreme în lanțul de aprovizionare și, în anumite situații, chiar imediat ce devin disponibile, înainte ca mărfurile să fie prezentate fizic.
În practică, întregul flux al informațiilor din lanțul de aprovizionare capătă o importanță mai mare. Datele despre expediție pot fi colectate și transmise între vânzător, importator, casa de expediții, transportator și reprezentantul vamal. Obligațiile fiecărei părți depind de rolul pe care îl are potrivit noului Cod vamal al Uniunii. Prin urmare, sunt esențiale nu doar formalitățile în sine, ci și sursa datelor, corectitudinea lor, momentul transmiterii, posibilitatea verificării și persoana responsabilă de actualizarea sau completarea lor.
Transportatorul nu este reprezentant vamal, dar are un rol clar definit
În mod obișnuit, transportatorul rutier nu stabilește clasificarea tarifară sau valoarea în vamă a mărfurilor. Noul Cod vamal al Uniunii schimbă însă modul în care este privit rolul transportatorului în introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al UE.
Potrivit articolului 5 alineatul (33) din Regulamentul (UE) 2026/2108, transportatorul este partea care, în contextul introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal, le aduce în acest teritoriu sau își asumă responsabilitatea pentru transportul lor până acolo. Rolul său depășește, așadar, simpla deplasare fizică a încărcăturii. Articolul 97 din noul Cod vamal al Uniunii îi impune să transmită sau să pună la dispoziție informații anticipate despre marfă, inclusiv date despre expediție, expeditor, destinatar, mărfuri, clasificarea tarifară, valoarea, ruta și mijlocul de transport.
Aceasta nu înseamnă că transportatorul trebuie să stabilească independent fiecare detaliu referitor la marfă. Noul model se bazează pe schimbul de informații între participanții la lanțul de aprovizionare. Dacă importatorul a furnizat deja o parte dintre datele solicitate, transportatorul trebuie să își coreleze informațiile cu cele transmise anterior de importator.
Obligațiile transportatorului continuă și la sosirea mărfurilor. Conform articolului 101 din noul Cod vamal al Uniunii, acesta trebuie să informeze autoritatea vamală competentă cu privire la sosirea mijlocului de transport și a mărfurilor și să conecteze notificarea de sosire cu informațiile despre marfă transmise anterior. Un aspect practic este esențial: transportatorul nu poate descărca mărfurile pe teritoriul vamal al UE dacă informațiile anticipate obligatorii nu au fost transmise sau puse la dispoziția autorităților vamale, cu excepția situațiilor prevăzute la articolul 101.
În noul sistem, transportatorul participă activ la procesul vamal. De regulă, nu el stabilește datele comerciale ale mărfurilor, însă răspunde de transmiterea informațiilor care intră în sfera sa de responsabilitate și de îndeplinirea corectă a obligațiilor legate de introducerea mărfurilor în UE și notificarea sosirii acestora.
Să luăm exemplul unei expediții care pleacă dintr-o țară din afara UE și are ca destinație Polonia. Casa de expediții primește de la client informația potrivit căreia încărcătura conține 18 paleți și o transmite mai departe. Înainte de plecare, sunt încărcați 20 de paleți, însă schimbarea este comunicată doar șoferului. La frontieră, documentele de transport, datele transmise anterior autorităților vamale și marfa efectiv transportată nu mai corespund între ele.
Neconcordanța poate proveni de la expeditor, poate fi consecința unei erori a casei de expediții sau poate apărea deoarece actualizarea nu a fost transmisă tuturor părților. Pentru autoritatea vamală, problema imediată este însă diferența dintre date și marfa prezentă. Aceasta trebuie clarificată înainte ca transportul să poată continua potrivit procedurii aplicabile.
Una dintre consecințele practice ale reformei este că o companie de transport sau de logistică ar trebui să aibă proceduri care să indice ce informații a primit și de la cine, când au fost primite, ce date a transmis compania în cadrul propriilor obligații și ce măsuri a luat după ce a aflat că informațiile s-au modificat sau erau incorecte. Nu este necesar ca firma să verifice independent fiecare caracteristică a mărfurilor sau fiecare informație. Este însă necesar să verifice eficient datele pe baza cărora își îndeplinește propriile atribuții.
Cine răspunde pentru datoria vamală?
O eroare în datele despre marfă nu transformă automat transportatorul sau casa de expediții în debitor vamal. Trebuie făcută distincția între obligațiile legate de transport și transmiterea informațiilor, pe de o parte, și obligația de plată a taxelor vamale, pe de altă parte. Răspunsul depinde de rolul companiei în operațiunea respectivă și de temeiul juridic al răspunderii sale.
Articolul 33 din noul Cod stabilește reguli specifice pentru un reprezentant vamal indirect, care acționează în nume propriu, dar în contul importatorului sau exportatorului. Dacă partea reprezentată este stabilită în UE, reprezentantul indirect răspunde solidar cu aceasta pentru obligațiile prevăzute la articolul 27 alineatul (2) sau la articolul 28 alineatul (1), după caz. Dacă partea reprezentată nu este stabilită în UE, reprezentantul indirect este considerat importator sau exportator în sensul acestor dispoziții.
Ca regulă generală, un transportator sau o casă de expediții care nu acționează ca reprezentant vamal nu devine răspunzător pentru datoria vamală doar pentru că a transportat mărfurile sau a transmis informații despre încărcătură. Totuși, poate ajunge să răspundă solidar dacă o dispoziție distinctă a legislației vamale îl indică drept debitor în circumstanțele concrete ale cazului. Răspunderea solidară înseamnă că autoritățile pot solicita plata de la oricare dintre debitori, iar plata făcută de unul dintre aceștia îi eliberează pe ceilalți în limita sumei achitate. Articolele 366 și 376 din Codul civil explică mecanismul răspunderii solidare și raporturile ulterioare dintre codebitori. Articolul 91 din Ordonanța fiscală nu constituie, prin el însuși, un temei pentru impunerea unei datorii vamale în sarcina transportatorului sau a casei de expediții.
Pentru o companie de transport sau logistică, întrebarea esențială este dacă aceasta doar transportă sau organizează transportul ori dacă și-a asumat rolul de reprezentant vamal. În a doua situație, trebuie stabilit dacă reprezentarea este directă sau indirectă. Contractul poate preciza cine suportă costurile pentru staționare, întârzieri sau prejudicii provocate de informații incorecte. Nu poate modifica însă partea pe care legislația vamală o consideră responsabilă față de autoritățile vamale.
Ce ar trebui să schimbe companiile de logistică?
Pregătirile nu trebuie să înceapă neapărat cu implementarea unui nou sistem IT. Primul pas ar trebui să fie organizarea fluxului de informații:
- Stabiliți sursa datelor despre mărfuri, numărul de unități, greutate, rută și participanții la tranzacție.
- Alocați responsabilitatea pentru actualizarea datelor atunci când se schimbă încărcătura, vehiculul, ruta sau locul livrării.
- Comparați datele înainte de plecare cu informațiile din documentele de transport și cu cele utilizate pentru formalitățile vamale, în măsura în care compania are acces la acestea.
- Păstrați o evidență verificabilă a modificărilor: informația inițială, corectura, momentul primirii și confirmarea că schimbarea a fost transmisă persoanei responsabile.
- Delimitați în contract serviciile de transport și expediții de reprezentarea vamală și precizați clar limitele împuternicirii atunci când compania oferă și servicii vamale.
Noul Cod nu înseamnă că transportatorul va plăti taxe vamale de fiecare dată când informațiile despre expediție sunt incorecte. Înseamnă însă că datele despre marfă vor avea o importanță mai mare pe întregul lanț de aprovizionare, iar fiecare participant va răspunde pentru informațiile transmise și pentru obligațiile care îi revin. Transportatorii și casele de expediții ar trebui să stabilească exact ce date intră în responsabilitatea lor, să reacționeze rapid când apar neconcordanțe și să poată demonstra ce informații au primit și ce măsuri au luat atunci când apar diferențe sau când autoritățile vamale solicită explicații.
Dr Izabella Tymińska, expertă în domeniul vamal, al dreptului vamal și al comerțului exterior. Oferă consultanță în materie de legislație vamală, importul și exportul de bunuri și servicii, precum și analiza financiară și economică a contractelor internaționale. Este specializată în cazuri complexe și neobișnuite. A lucrat mulți ani în administrația vamală, apoi a ocupat funcții de conducere, inclusiv în consilii de administrație ale unor companii de logistică și expediții. Predă la Institutul de Logistică din cadrul Facultății de Management și Comandă a Universității de Studii de Război din Varșovia. De asemenea, a predat la Universitatea ALMAMER din Varșovia, la Școala Superioară de Vămi și Logistică și la Universitatea de Tehnologie și Comerț. Are diplome în economie, logistică, relații internaționale, management și economia apărării.
