TransInfo

Ca șofer de camion, nicio zi – și nicio cursă – nu seamănă cu alta

Puteți citi articolul în 7 minute

Le poți reproșa orice oamenilor care își trăiesc viata intre 2 destinații, dar nu că ar avea o viață monotonă.

Nici o zi nu seamănă cu alta și nici o cursă pe care ai mai facut-o nu va fi la fel cu următoarea.

Dacă te ustură ochii de la citit, te sfatuiesc sa te oprești aici, că e mult de rasfoit si prostește.

O zi care incepe prost, risca sa se incheie si mai rau, toată treaba e să ramai cu optimismul ăla prost că se vor schimba lucrurile in bine, asta te ajută la modulul psiho care iți tot joacă feste cand stai perioade lungi intre 4 table și te joci de-a dinozaurul intre iezi pe șosea.

Cred că sunt vreo 2 ani de atunci, m-am trezit pe partea care adormisem, am dat perdeaua la o parte să aprind țigara si aproape sa ii dau foc cand am incercat brusc cu țigara aprinsa sa o trag la loc rapid.

Trecea un grup de copii spre școala si eu am obiceiul să cam dorm dezbracat, mai ales vara.

Trebuia sa incarc din Franta pt Italia in jurul pranzului.

Am baut cafea apoi am plecat catre un magazin sa fac ceva cumparaturi.

După vreun km de mers am văzut ca nu luasem bani la mine, asa că ori mancam printre rafturi ca bombardierii ori mă intorceam.

M-am intors către camion și apoi iar vreun km catre magazin, că na, noi obisnuiți să tinem doar volanul, nu mancam printre rafturi decat daca sunt mai mult de 2 km pana la magazin si uitam portofelul.La un km plătim, dar nu cumparam mult de sila de a căra pungi si pungulițe.

Cumpar eu cate ceva, ajung la casă, ii trag frantuzoaicei un bonjur la care ea in scarba imi raspunde tot cu un bonjur si card refuse ….

Hmmm, nu este posibil, erau ceva bani de el, dar cine sa ma creadă !!

Las carutul langa casa si ma duc la bancomat vizavi de magazin.

Bine’nteles, card refuzat !!

Mai avem eu niste bani si platesc intr-un final cash, ca să ii sterg flegmaticei de la casa zambetul ala disprețuitor de pe meclă, apoi ii arunc un „orevoar” de asta superior, imi iau bananele si conservele si plec.

3 ore am sunat la banca, nici in ziua de azi nu m-au resunat.

Ma duc la incarcare, a durat vreo 6 ore să incarc si plec.

Incepuse o furtună de aia cu vant, asta exact cand trebuia sa le dau eu paleții la schimb celor de la incarcare.

Nu m-a udat deloc pană la piele, dar cine suntem noi să ne plangem de atat.

In momentul ala m-au chemat aia inauntru, erau cu indulgența vreo -15°C in depozitul frigorific, cica sa asist la incarcare.

Exact ca Yeti eram, apucasem sa imi iau geaca, dar toata apa de ploaie inghețase pe mine de ziceai că sunt impăiat.

Mă simteam ca și seful la toți morții aia din Game of Trones, ala cel mai frumos din filmul cu sefa la dragoni.

Am ajuns in cabina si exact cand mă schimbam vine una sa ma cheme la acte.

Ce sa ii fac, a nimerit exact cand Yeti dezlipea chiloții inghețati de pe ceea ce fusese cu cateva ore inainte ceva viu !!

Asta mica cred ca vazuse ceva Yeti la viata ei ca nu s-a dezlipit de la usă pana nu am coborat imbracat.

Am plecat de la astia si a urmat o seara de vis in care printre toate rafalele de vant, cand stranutam ziceai ca ma duc spre parapeti.

Și ca să fie ziua de neuitat ca și ziua nunții, aproape de Clermont Ferand fac explozie pe remorca.

Ceva fin, elegant, fără daune mari, așa lejer de seară.

Sun la firmă să anunt și in timp ce mă tocmeam cu astia de la garaj din Romania, apar francezii de la autostrada și mă inconjoara cu popice si semnale luminoase.

Ca sa fim bagabonti pana la capat, imi recomanda francezul un service mobil, că astia din Romania nu reuseau sa dea de nici un partener in zona.

Vine unul in max 5 min, am un feeling si azi ca era in combinatie cu ala de la autostrada.Ori il ciocănea ocazional pe asta cu popicele luminoase, ori il mai atingea cu ceva marunt ca asta sa ii faca lobby pe la amarații care mai ramaneau in pana pe bucata pe care el o avea in grija.La ei se numeste lobby si e legal, la noi se numeste spaga si e infractiune, dar asta vorbim in alt episod.

Si cum o poveste romantica nu se poate scrie fara ca 2 proști sa stea in ploaie, m-am apucat cu moșul de la interventie sa schimbam roata, ca nu eram sigur ca asta traieste pana la finalul reparatiei.

Adevarul este ca vreo 2 prezoane ne-au muncit ca pe actorii de la Pornhub, dar cine am fi noi daca ne-am plange de asta.

Ud pana la piele și cu roata schimbata, am plecat.

Credeți ca s-a terminat cu happy end ??

Ei bine, a 2a zi mi-a raspuns Unicreditul dupa vreo 17 minute in care mi-a cantat melodia aia de la relatii cu proștii..pardon, clienti li se spune la proștii care ascultă muzica 17 minute pe banii lor, spunandu-mi ca am 2 tranzactii in Franta si ca de la ei a fost problema, le cazuse sistemul.

Mă simteam ca aia virgini și plouat si cu banii luați.

In fine, dupa vreo ora de interogatorii pe banii mei la telefon, i-am convins ca e o greseala si mi-am recuperat suma.

Dar mandria a ramas acolo, in colțul gurii la frantuzoaica aia care mi-a zambit cu dispret, ca la ultimul sarac refugiat intr-un măreț imperiu.

Acum, am o intrebare :

Unde e faza aia in care șoferii profesionisti se țin de volan și le intra bani multi in conturi ?,

Că eu mă simt ud și acum cand povestesc !!

Drumuri bune, dragilor !!

Pe șosele ne avem doar unii pe ceilalți !!

Etichete