Decizia redeschide o dezbatere majoră pentru transportul rutier care operează între Spania continentală și Insulele Baleare. Sectorul avertizează asupra unui impact economic și organizațional semnificativ dacă Curtea Supremă va unifica jurisprudența în această direcție.
O nouă hotărâre care consolidează poziția Curții Supreme
Înalta Curte de Justiție din Insulele Baleare a admis cererea unui șofer care a solicitat ca timpul petrecut pe un feribot, însoțindu-și camionul, să fie plătit ca timp de permanență. Hotărârea obligă compania Xim Escalas să plătească angajatului 3.720 € , la un tarif de 12 € pentru fiecare dintre cele 310 ore în care a rămas la bord pe rutele dintre Mallorca și Barcelona sau Valencia.
Faptul că firma a pus la dispoziție o cabină nu schimbă încadrarea juridică a acestui timp. Astfel, Secția Socială a instanței din Baleare urmează raționamentul deja expus de Curtea Supremă în mai 2024, când a stabilit că această perioadă nu poate fi considerată odihnă.
Acum revine Curții Supreme sarcina de a unifica criteriile jurisprudențiale, ceea ce ar putea consolida definitiv această interpretare.
Cheia: disponibilitatea și legislația națională
În hotărârea sa din 2024, Curtea Supremă a argumentat că, deși regulamentul UE privind timpii de conducere și de odihnă permite ca această perioadă să fie tratată ca odihnă dacă sunt îndeplinite anumite condiții, legislația națională poate stabili condiții mai favorabile pentru lucrător.
Instanța supremă și-a fundamentat raționamentul pe Decretul Regal 1561/1995, care reglementează timpul de muncă în sectorul transporturilor, precum și pe II Acord general privind transportul rutier, semnat în 2012. Ambele prevederi permit ca această perioadă să fie considerată timp de permanență.
Factorul determinant este că șoferul trebuie să rămână disponibil atât pentru companie, cât și pentru echipajul feribotului, de exemplu în cazul unei urgențe. Această obligație de a rămâne disponibil împiedică perioada să fie considerată odihnă efectivă.
Îngrijorare puternică în sector
Federația Națională a Asociațiilor Spaniole de Transport Rutier (Fenadismer) și-a exprimat îngrijorarea față de posibilitatea ca acest criteriu să devină practică judiciară consolidată.
Potrivit organizației, consecințele ar putea fi severe pentru transportatorii care operează între Spania continentală și Insulele Baleare. Impactul nu ar viza doar nivelul salariilor. Întrucât aceste ore ar fi considerate timp de muncă, ele ar intra sub incidența limitelor și controalelor privind durata timpului de lucru și a timpilor de conducere.
Fenadismer avertizează asupra unui „impact foarte puternic, atât economic, cât și organizațional”, precum și asupra unei probabile creșteri a costului produselor transportate între continent și Insule.
Apel pentru modificări legislative
În acest context, federația intenționează să solicite Ministerului Muncii modificarea normelor care reglementează timpul de muncă în transporturi. Scopul este reducerea efectului negativ al noului criteriu jurisprudențial și menținerea viabilității activității companiilor care asigură aprovizionarea Insulelor.
Sectorul așteaptă acum decizia finală a Curții Supreme. Dacă linia stabilită în 2024 va fi confirmată, modelul operațional al multor rute maritime va trebui regândit, inclusiv în ceea ce privește raporturile dintre șofer și transportator.
