Potrivit organizației, la 3 iulie Brent a ajuns la 72,49 dolari americani pe baril, cu 0,7% sub nivelul din 27 februarie. În același timp, media ponderată a prețului motorinei în Uniunea Europeană a urcat la 1,766 euro pe litru, cu 8,1% peste nivelul de referință.
IRU explică această diferență inclusiv prin faptul că, pe mai multe piețe importante, au expirat măsurile de sprijin fiscal. În Germania s-a încheiat reducerea de 0,14 euro pe litru a taxei pe energie, iar în Spania au ieșit din vigoare atât diminuarea TVA la motorină, cât și sprijinul de 0,20 euro pe litru acordat prin cardurile profesionale de carburant — toate la final de iunie.
Rezultatul este un decalaj de timp: la nivel de materie primă, cotațiile petrolului se relaxează, însă retragerea facilităților fiscale se vede în prețuri înainte ca piața produselor petroliere să revină complet la normal.
România: motorina rămâne sub media UE, dar presiunea asupra costurilor persistă
În România, motorina este în continuare mai ieftină decât media Uniunii Europene. Potrivit datelor actuale de piață, la începutul lunii iulie prețul mediu se situează în jurul valorii de 7,4–7,5 lei pe litru (aproximativ 1,47–1,49 euro/litru), ceea ce oferă transportatorilor români un avantaj competitiv la alimentare față de multe state din Europa de Vest. Totuși, și pentru operatorii din România evoluția cotațiilor petrolului nu se reflectă imediat în prețurile de la pompă. Costurile de rafinare, taxele, logistica și evoluția pieței produselor petroliere continuă să influențeze prețul final al motorinei, astfel încât economiile generate de ieftinirea țițeiului ajung cu întârziere la transportatori.
Motorina în UE se scumpește, deși Brent se ieftinește
În săptămâna analizată de IRU, media ponderată a motorinei în UE a crescut cu 1,4% față de săptămâna precedentă, în timp ce Brent a scăzut cu 3,5%.
Pentru cumpărătorii de carburant, concluzia este că evoluția țițeiului nu este suficientă pentru a anticipa costurile reale. Contează marjele de rafinare, stocurile de distilate, taxele și schemele naționale de sprijin, care influențează viteza cu care ieftinirile se transmit la pompă.
IRU mai arată că diferența dintre cea mai ieftină și cea mai scumpă piață de motorină din UE rămâne de 0,90 euro pe litru, ceea ce face ca alegerea locului de alimentare să rămână o decizie comercială importantă pentru operatorii internaționali.
În topul celor mai ridicate prețuri, Olanda rămâne pe primul loc, cu 2,114 euro pe litru. Urmează Danemarca (2,038 euro), Finlanda (1,968 euro), Belgia (1,894 euro) și Franța (1,892 euro).
La polul opus, Malta este menționată cu 1,210 euro pe litru, Cehia cu 1,461 euro, iar Spania cu 1,532 euro. Totuși, IRU avertizează că avantajul Spaniei s-ar putea reduce pe măsură ce efectele încetării pachetului de sprijin se reflectă mai clar în prețurile din stații.
În Regatul Unit, motorina rămâne cu 17% peste reper
Presiunea se menține și în Regatul Unit. IRU indică un nivel de 1,65 lire sterline pe litru, cu 17% peste nivelul din 27 februarie. Asta înseamnă că transportatorii britanici operează într-un context de costuri mai ridicate decât ar sugera doar evoluția țițeiului.
Un tipar similar apare și în afara Europei. În Statele Unite, motorina era la 1,282 dolari americani pe litru, cu 25,5% peste nivelul de referință, deși țițeiul WTI este mult mai aproape de nivelul de dinainte de război.
Concluzia IRU: scăderea motorinei urmează cu întârziere ieftinirea petrolului, iar costurile și marjele din rafinare, marjele pe distilate și refacerea stocurilor încetinesc transmiterea către costurile suportate de operatori.
Calendarul fiscal cântărește mai mult decât cotațiile
Actualizarea IRU sugerează că riscul imediat pentru flote s-a mutat de la volatilitatea petrolului către calendarul deciziilor fiscale.
Acolo unde măsurile de sprijin au fost oprite, companiile pot vedea rapid un salt de aproximativ 0,14–0,20 euro pe litru, înainte ca eventualele ieftiniri din piață să devină vizibile.
Impactul este cu atât mai relevant pentru operatorii care lucrează transfrontalier și își pot alege punctele de alimentare. În plus, situația complică aplicarea clauzelor de suprataxă de combustibil, mai ales atunci când contractele sunt legate de cotațiile petrolului, și nu de prețurile reale ale motorinei la pompă.
Există și excepții. IRU notează că Suedia a introdus facilități fiscale suplimentare, inclusiv o reducere de 0,82 coroane suedeze pe litru a taxei pe energie până la 30 septembrie, precum și o diminuare a taxei pe CO2 din 1 iulie până la 30 noiembrie. Norvegia a păstrat reducerea accizei pentru utilizarea drumurilor și a adăugat o ieftinire la motorină, cu revenirea la nivelurile normale programată pentru 1 septembrie.
Olanda a prelungit acciza redusă până la 1 ianuarie 2027, însă fără să extindă nivelul sprijinului.
Gazul și AdBlue adaugă o nouă presiune pe bugete
IRU atrage atenția că prețurile la gaze nu mai urmează automat trendul petrolului. La 3 iulie, gazul TTF din Olanda a ajuns la 44,22 euro pe MWh, cu 8,4% mai mult față de săptămâna precedentă și cu 38,4% peste nivelul din 27 februarie.
Pentru transportul rutier, acest lucru contează direct în cazul flotelor pe LNG și indirect prin AdBlue. IRU indică prețuri raportate de industrie de circa 0,65–0,90 euro pe litru pentru achiziții en-gros și 0,90–1,20 euro pe litru la pompă.
Imaginea costurilor pentru iulie rămâne, astfel, mixtă: petrolul s-a ieftinit, însă motorina, modificările fiscale naționale și inputurile legate de gaz continuă să împiedice o scădere clară a costurilor de operare.
