- În Spania, costurile de recrutare au ajuns la 22.136,80 euro, iar în Italia la 19.065 de euro.
- În țările analizate, obținerea permisului de muncă a durat în medie peste 90 de zile.
- Recunoașterea permiselor și cerințele privind certificarea Driver CPC rămân obstacole importante pentru angajarea șoferilor din afara UE.
- Analiza a indicat ruta Maroc–Italia drept una dintre cele mai promițătoare opțiuni de mobilitate.
Spania are cea mai ridicată estimare din raport: costurile recrutării și pregătirii unui șofer din afara UE au fost estimate la 22.136,80 euro. Italia urmează cu 19.065 de euro, în timp ce totalul estimat este de 12.865 de euro în Portugalia, 9.930 de euro în Grecia și 8.720 de euro în România.
Germania, Belgia și Polonia au înregistrat valori mai mici: 7.935 de euro, 6.980 de euro și, respectiv, 6.705 euro.
Sumele nu acoperă doar vizele și permisele. În calcul intră și obținerea sau echivalarea permisului de conducere, pregătirea profesională, cazarea și celelalte demersuri necesare înainte ca șoferul să poată lucra legal în transportul comercial.
Raportul avertizează că nivelul costurilor poate deveni un obstacol serios, mai ales atunci când o parte din cheltuieli este suportată de șofer, nu de angajator. Companiile de transport achită adesea costurile legate de angajare, însă lucrătorii pot rămâne responsabili pentru alte plăți.
Durata procedurilor complică și mai mult recrutarea. În cele 11 țări ale UE analizate ca destinații, obținerea permisului de muncă a durat în medie peste 90 de zile, iar formalitățile pentru obținerea dreptului de ședere puteau dura și mai mult.
Pentru șoferii profesioniști, actele de imigrare reprezintă doar o parte a problemei. Recunoașterea permisului de conducere și îndeplinirea cerințelor privind certificarea Driver CPC pot întârzia suplimentar începerea activității.
Conform raportului, la nivelul UE nu există un mecanism de recunoaștere a pregătirii profesionale a șoferilor dobândite în țări terțe. Prin urmare, șoferii din afara UE trebuie să parcurgă instruirea cerută de normele europene înainte de a lucra în transportul comercial. În anumite state, preschimbarea permisului este necesară chiar înainte de începerea cursurilor.
Regulile diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Italia a fost considerată o destinație relativ atractivă deoarece permisele străine puteau fi utilizate timp de până la un an. Preschimbarea acestora depindea însă de existența unor acorduri bilaterale cu țara de origine.
Studiul a comparat cinci posibile țări de origine — Maroc, Tunisia, Egipt, Pakistan și Bangladesh — cu 11 țări ale UE care ar putea primi șoferi. Dintre acestea, Marocul a fost considerat cea mai solidă opțiune pentru un proiect-pilot. Cercetătorii au remarcat existența unui sistem de formare a șoferilor, relațiile bilaterale cu state europene și apropierea relativă de standardele europene. Concluzia a fost că ruta Maroc–Italia pare fezabilă, deși sunt necesare analize suplimentare.
Inițiativa a trecut între timp de etapa de evaluare. A doua fază a proiectului Skilled Driver Mobility for the European Union testează acum două coridoare de mobilitate: Maroc–Italia și Egipt–România. Participanții beneficiază de pregătire tehnică și lingvistică, precum și de sprijin pentru migrația legală și angajare.
