Principalele informații:
- 600 de șoferi profesioniști din Egipt și Maroc vor beneficia de formare.
- 200 dintre participanți vor primi sprijin pentru găsirea unui loc de muncă legal în Uniunea Europeană.
- 100 de șoferi egipteni vor fi pregătiți pentru angajare în România, iar 100 de șoferi marocani pentru locuri de muncă în Italia.
- Programul include recrutare, pregătire tehnică și lingvistică, identificarea angajatorilor potriviți, mobilitate legală, sprijin pentru integrare și măsuri de retenție a angajaților.
- Proiectul se va desfășura din iunie 2026 până în decembrie 2028.
- Alți 30 de formatori vor participa la cursuri suplimentare.
De la identificarea obstacolelor la testarea unui model practic
Un studiu realizat pentru Comisia Europeană și publicat de IRU estimează că transportul rutier european se confruntă cu un deficit de aproximativ 500.000 de șoferi profesioniști. Vârsta medie a unui șofer este de 47 de ani, iar persoanele cu vârsta sub 25 de ani reprezintă doar 5% din forța de muncă.
În 2023, aproximativ 300.000 de șoferi din afara Uniunii Europene lucrau în statele membre. Aceștia reprezentau 7,5% din totalul șoferilor profesioniști și aproximativ 8% dintre cei angajați în transportul de mărfuri.
Ponderea șoferilor din țări terțe diferă însă considerabil de la un stat membru la altul. La sfârșitul lui 2022, cinci țări concentrau până la 90% din toate certificatele de atestare pentru șoferi emise în Uniunea Europeană.
Polonia era, de departe, principala piață pentru șoferii din țări terțe. La sfârșitul lui 2023, companiile poloneze aveau 162.489 de șoferi din țări terțe, dintre care peste 88.000 erau cetățeni ucraineni. În transportul internațional, acești șoferi reprezentau aproape 30% din total.
Situația este mult diferită în alte state. În Spania, șoferii din afara UE reprezentau 6% din contractele de muncă în 2021, adică 19.787 de persoane. În Danemarca au fost emise doar 15 certificate de atestare pentru șoferi din țări terțe între ianuarie și octombrie 2024.
Procedurile administrative și de imigrație rămân printre principalele dificultăți și pot dura între șase și 12 luni. În plus, regulile diferite privind preschimbarea permiselor și obținerea calificărilor profesionale valabile în UE complică și mai mult procesul.
Două rute de recrutare către Europa
SDM4EU II urmărește să testeze în practică mecanismul european al Parteneriatelor pentru talente. Programul propune două rute distincte. 100 de șoferi selectați în Egipt vor fi pregătiți pentru locuri de muncă în România, iar 100 de candidați din Maroc vor urma cursuri pentru angajare în Italia.
Programul extins de formare va include 600 de șoferi profesioniști. Prin urmare, doar o treime dintre participanți va beneficia de sprijin direct pentru accesul pe piața muncii din UE. În România, integrarea va fi susținută de UNTRR, în timp ce în Italia acest rol îi va reveni organizației FAI.
Proiectul este coordonat de GOPA PACE. A fost realizat la comanda Centrului internațional pentru dezvoltarea politicilor de migrație, prin Migration Partnership Facility, și este cofinanțat de Uniunea Europeană. Printre ceilalți parteneri se numără AASTMT, Soleterre și ICAR Foundation. IRU este partenerul tehnic responsabil pentru standardele de pregătire.
Pregătirea se face înainte de plecare
Un element central al inițiativei este pregătirea șoferilor înainte ca aceștia să își părăsească țările de origine. Proiectul acoperă recrutarea și selecția candidaților, instruirea tehnică și lingvistică, punerea în legătură cu angajatorii potriviți, mobilitatea legală, sprijinul pentru integrare și măsurile de retenție a angajaților.
Abordarea diferă de modelul tradițional, în care o companie identifică mai întâi un șofer în străinătate și se ocupă singură de obținerea calificărilor și a permiselor, precum și de formalitățile necesare pentru angajarea legală. Sprijinul ar urma să continue și după sosirea șoferilor în Italia sau România.
Proiectul va include și pregătirea a 30 de formatori locali, ceea ce ar putea extinde capacitatea de formare a șoferilor în Egipt și Maroc.
România și Italia vor fi primele piețe testate
Proiectul se va derula din iunie 2026 până în decembrie 2028. Patrick Philipp, directorul IRU pentru certificare și standarde, consideră că programul poate ajuta Italia și România să reducă deficitul de șoferi și, în același timp, să contribuie la îmbunătățirea nivelului de pregătire și a perspectivelor profesionale ale șoferilor din Egipt și Maroc.
Proiectul-pilot începe într-un moment în care migrația revine în centrul dezbaterilor politice din mai multe state membre. Italia, una dintre țările de destinație, a introdus recent controale temporare la frontierele maritime și aeriene cu Spania, ca reacție la situația din Ceuta.
Statele membre pregătesc și soluții proprii
SDM4EU II face parte dintr-un efort mai amplu al statelor membre de a facilita accesul șoferilor din afara UE pe piețele naționale ale muncii. În opt țări, ocupația de șofer a fost inclusă pe lista ocupațiilor deficitare, ceea ce poate reduce durata procedurilor și le poate permite autorităților să renunțe la verificarea disponibilității forței de muncă locale. Spania și Portugalia se bazează, în schimb, pe acorduri bilaterale cu anumite țări terțe.
Germania pregătește, la rândul său, mai multe modificări. Printre măsurile propuse se află organizarea examenelor de calificare în opt limbi, printre care ucraineana, poloneza, româna și turca. Planurile prevăd și reducerea cu 30 de minute a probei practice din cadrul calificării inițiale, eliminarea secțiunii despre situațiile critice și posibilitatea de a repeta testele de mai multe ori.
Autoritățile germane intenționează, de asemenea, să simplifice recunoașterea permiselor de conducere emise în anumite țări, printre care Ucraina și Muntenegru.
Un proiect-pilot limitat în raport cu deficitul de șoferi
În condițiile unui deficit de aproximativ 500.000 de șoferi profesioniști, un proiect destinat unui număr de 600 de participanți, dintre care 200 vor primi sprijin pentru angajarea în UE, are o amploare redusă.
IRU subliniază că recrutarea șoferilor din afara UE trebuie să completeze, nu să înlocuiască, eforturile de atragere a mai multor femei și tineri către această profesie.
Scopul principal al proiectului-pilot este să stabilească dacă reunirea formării profesionale, a mobilității legale, a punerii în legătură cu angajatorii și a sprijinului pentru integrare poate genera un model aplicabil ulterior la scară mai largă.
