Noile reguli pentru ambalaje din august 2026 – pe scurt
- Orice importator care introduce pe piața UE produse ambalate – nu doar producătorii de ambalaje – va trebui să respecte cerințele Regulamentului (UE) 2025/40.
- Obligațiile se aplică oricărei entități stabilite în UE care pune pe piață ambalaje provenite dintr-o țară terță, inclusiv cutii, folii, paleți și ambalajul produsului în sine.
- Importatorul trebuie să verifice că producătorul a făcut evaluarea conformității, a pregătit documentația tehnică și a aplicat marcajele cerute pentru toate nivelurile de ambalare.
- Înainte de import, este important să fie clarificate tipul și materialul ambalajului, să fie obținute documentele de la furnizor și – atunci când ambalajul intră în contact cu alimentele – să fie confirmată respectarea noilor limite stricte pentru PFAS.
- Dacă la import lipsesc informațiile despre ambalaj, companiile pot ajunge să oprească vânzarea, să trimită marfa în depozit sau să aplice o blocare internă a comercializării.
Dacă documentele lipsesc după ce marfa a fost deja pusă în liberă circulație, expunerea administrativă și comercială poate deveni semnificativă – mai ales în bunuri de larg consum cu rotație rapidă, e-commerce, sectorul alimentar și electronice.
Regulamentul privind ambalajele nu modifică, în sine, clasificarea din Nomenclatura combinată, valoarea în vamă sau regulile de origine. De asemenea, nu introduce o „declarație de ambalaje” separată care să fie depusă împreună cu declarația vamală. Cu toate acestea, importul devine un punct de control esențial: în acest moment compania trebuie să știe ce aduce, în ce ambalaj, din ce țară non-UE pleacă transportul, cine este furnizorul și dacă ambalajul poate fi introdus legal pe piața UE.
În plus față de cerințele privind designul și compoziția, regulamentul introduce obligații de documentare, identificare și control, precum și responsabilități asociate răspunderii extinse a producătorului.
Cine este considerat „importator” în noile reguli?
În sensul regulamentului, importatorul este o entitate stabilită în UE care pune pe piața Uniunii ambalaje provenite dintr-o țară terță. În practică, definiția acoperă și firmele care importă produse deja ambalate, deoarece ambalajul intră pe piață odată cu produsul.
Un importator poate comercializa ambalaje (sau produse ambalate) doar dacă acestea respectă cerințele regulamentului. Înainte de punerea pe piață, trebuie să se asigure că producătorul a realizat evaluarea conformității, a întocmit dosarul tehnic, a aplicat marcajele obligatorii și a furnizat documentele necesare. Dacă există indicii că ambalajul nu este conform, acesta nu ar trebui pus pe piață până când neconformitatea nu este remediată.
Ce merită verificat înainte de vămuire
Înainte de formalitățile vamale, importatorii ar trebui să facă o verificare inițială de conformitate pentru ambalajele folosite în transportul respectiv. Nu contează doar produsul, ci toate nivelurile de ambalare cu care marfa intră în Uniunea Europeană.
Zonele principale de control includ:
- Ce ambalaje sunt folosite în livrare – identificarea ambalajului primar, secundar și de transport, inclusiv ambalaje pentru e-commerce, paleți, folii, înfolieri, benzi adezive, materiale de umplere, etichete și orice element utilizat pentru protecția, prezentarea sau manipularea produsului.
- Din ce material este ambalajul – importatorul ar trebui să aibă date despre compoziție (de exemplu: hârtie, carton, plastic, lemn, metal, sticlă sau structuri multistrat). Informația este relevantă pentru evaluarea reciclabilității, a conținutului reciclat, pentru marcaje și raportare.
- Contact cu alimentele – din 12 august 2026, ambalajele destinate contactului cu alimentele care conțin substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS) la sau peste limitele stabilite nu vor putea fi puse pe piață. Importatorii de alimente, produse pentru servire, recipiente, pahare sau ambalaje din hârtie acoperită ar trebui să verifice cu atenție documentele furnizorului.
- Documentele de la furnizor – cel puțin: informații despre compoziție, greutate și tip de ambalaj, confirmarea conformității cu regulamentul, rezultate de testare sau declarații privind substanțele, iar la final documentația tehnică și declarația de conformitate.
La vămuire: semnale de risc de urmărit
În timpul vămuirii, echipa internă de vamă sau comisionarul vamal ar trebui să poată semnala dacă există un risc de neconformitate în raport cu regulamentul ambalajelor. Scopul nu este înlocuirea echipelor de mediu sau conformitate, ci introducerea unui punct practic de control chiar la intrarea mărfii în UE.
În multe companii, documentele de import descriu bine produsul, dar oferă foarte puține informații despre ambalaj. Odată cu aplicarea noilor reguli, acest lucru s-ar putea să nu mai fie suficient. Atenție suplimentară merită ambalajele în contact cu alimentele, plasticul, ambalajele multistrat, ambalajele pentru e-commerce, ambalajele de transport, ambalajele reutilizabile și cele care afișează afirmații de mediu precum „reciclabil” sau „biodegradabil”.
Dacă importatorul nu deține datele necesare despre ambalaje, ar trebui să ia în calcul oprirea temporară a punerii pe piață până când documentația este completă. Înainte de punerea în liberă circulație, o opțiune poate fi depozitarea temporară sau utilizarea unei proceduri speciale. Dacă marfa a fost deja pusă în liberă circulație, este de preferat o blocare internă a comercializării sau suspendarea vânzărilor, în locul trimiterii automate a lotului mai departe în distribuție.
Responsabilitatea importatorului nu se oprește la declarația vamală
Pentru ambalajele importate – sau produsele care vin ambalate – un moment critic este punerea în liberă circulație după finalizarea procedurii. Vămuirea ar trebui privită ca etapa în care compania confirmă că, după eliberare, poate pune legal produsul ambalat la dispoziția pieței din UE. Dacă marfa este eliberată și ulterior se constată că ambalajul nu respectă cerințele, importatorul se poate confrunta cu riscuri administrative, comerciale și organizaționale.
O pregătire insuficientă poate îngreuna demonstrarea conformității ambalajelor, furnizarea documentelor către inspectori, vânzarea produsului, colaborarea cu distribuitorii sau îndeplinirea obligațiilor legate de răspunderea extinsă a producătorului. Impactul este deosebit de relevant în bunuri de larg consum, e-commerce, alimentație, cosmetice, chimice de uz casnic, electronice, textile și alte categorii importate frecvent din afara Uniunii Europene.
Până când trebuie să fie gata companiile?
Data de referință este 12 august 2026. Din acel moment, fiecare transport importat și pus în liberă circulație ar trebui verificat din perspectiva conformității ambalajelor cu noul regulament. Deși unele cerințe detaliate – inclusiv cele privind reciclabilitatea, etichetarea, conținutul reciclat și reducerea ambalajelor – vor intra în vigoare mai târziu, importatorii ar trebui să aibă deja proceduri funcționale până atunci, date credibile despre ambalaje și capacitatea de a demonstra diligența necesară.
Concluzie
Pentru importatori, regulamentul ambalajelor înseamnă mai mult decât o măsură de mediu. În practică, aduce o componentă consistentă de conformitate și documentare, care trebuie integrată în fluxul de import. Timpul rămas este limitat, iar lipsa pregătirii poate duce la consecințe juridice și operaționale importante în depozit.
