Un nou sondaj publicat săptămâna aceasta de asociația națională de transport rutier ASSOTIR sugerează că, la șase luni după introducerea regulii italiene de 100 € pe oră pentru timpul de așteptare, majoritatea companiilor de transport încă nu au văzut niciun beneficiu financiar real.
Cifrele sunt grăitoare. Doar 28% dintre firmele de dimensiune medie raportează că au obținut cu succes despăgubirea atunci când camioanele sunt ținute în așteptare peste pragul legal. În rândul microîntreprinderilor (companii care operează între unul și cinci vehicule și care formează coloana vertebrală a sectorului italian de transport rutier de marfă), doar 5% reușesc să obțină plata. În termeni practici, peste 70% dintre companiile îndreptățite la despăgubire nu o primesc.
Constatările scot la iveală un decalaj tot mai mare între ambiția legislativă și realitatea comercială.
O reformă care părea revoluționară
Când Italia a adoptat vara trecută Legea 105/2025 în cadrul Decreto Infrastrutture, măsura a fost considerată pe scară largă una dintre cele mai ferme intervenții în politicile europene privind transportul rutier de marfă din ultimii ani.
Legea a introdus o perioadă de grație de 90 de minute pentru încărcare și descărcare. Ulterior, clienții trebuie să plătească 100 euro pentru fiecare oră suplimentară, sau fracțiune de oră, în care un camion este obligat să aștepte. Răspunderea este solidară: atât clientul, cât și partea care încarcă sunt responsabili. Regula este explicit nedispensabilă.
În noiembrie, Ministerul italian al Infrastructurii și Transporturilor a emis o circulară oficială care a întărit acest aspect. Plata de 100 euro, a clarificat ministerul, este obligatorie. Nu poate fi exclusă contractual, redusă sau eliminată prin negociere.
Rezistență în practică
Însă rezistența a apărut aproape imediat.
La finalul lui 2025, FIAP, federația națională italiană care reprezintă companiile profesioniste de transport rutier, a avertizat că unii clienți răspundeau la noua regulă nu prin conformare, ci prin presiune. Potrivit federației, transportatorii care facturau taxa de 100 euro erau, în unele cazuri, amenințați cu pierderea unor contracte viitoare. Alții ar fi fost rugați să semneze declarații de renunțare care contrazic articolul 6-bis din Decretul legislativ 286/2005.
FIAP a descris astfel de clauze ca fiind lipsite de efect juridic și care ar putea echivala cu un abuz de dependență economică. Federația a sesizat oficial autoritatea italiană de concurență și a înființat un observator de monitorizare pentru a colecta dovezi privind practici neregulate la punctele de încărcare și descărcare.
De ce nu ajung banii la transportatori
Cele mai recente date ASSOTIR sugerează că dificultatea principală nu ține de formularea reglementării, ci de mecanismul ei.
Despăgubirea nu este automată. Ea trebuie solicitată de către transportator de la clientul responsabil pentru întârziere.
Pentru operatorii mici, dependenți de un număr limitat de contracte, insistența asupra plății poate implica riscuri mai degrabă comerciale decât juridice. Un drept prevăzut în lege se poate dovedi mai greu de valorificat în practică atunci când puterea de negociere este inegală.
Microîntreprinderile sunt, așadar, expuse dublu. Ele sunt adesea cele mai vulnerabile la timpii lungi de așteptare, unde chiar și câteva ore pot perturba livrările următoare și pot eroda marjele, însă sunt și cele mai puțin dispuse să impună despăgubirea.
Portugalia și Spania aplică deja reguli similare
Modelul italian reflectă măsuri deja implementate în Portugalia și Spania.
Decretul 57/2021 din Portugalia, intrat în vigoare în septembrie 2021, interzice șoferilor de vehicule grele să participe la operațiuni de încărcare și descărcare, stabilește un timp maxim de așteptare de două ore și permite solicitarea de despăgubiri pentru întârzieri.
Nivelul despăgubirii variază între 12 euro și 40 euro pe oră, în funcție de greutatea vehiculului și tipul transportului. Pentru întârzieri care depășesc 10 ore, se aplică un supliment de 25% pentru fiecare oră suplimentară. Decretul impune, de asemenea, dotarea zonelor de așteptare cu toalete și spații adecvate.
În Spania, o reglementare similară este în vigoare din septembrie 2022. Șoferii vehiculelor de peste 7,5 tone nu pot efectua operațiuni de încărcare și descărcare, iar despăgubirea pentru întârzieri este obligatorie după o oră în centrele de distribuție. Anterior, pragul fusese de două ore.
Legislația spaniolă include și mecanisme de ajustare a tarifelor de transport în funcție de fluctuațiile costurilor cu combustibilul și impune respectarea prevederilor Pachetului Mobilitate al UE, inclusiv a regulilor privind timpii de conducere și odihnă.
