Principalele concluzii:
- Înalta Curte de Justiție a Țării Bascilor a menținut decizia potrivit căreia timpul petrecut în așteptare lângă vehicul trebuia inclus în calculul programului de lucru al șoferului.
- Tahograful a înregistrat 711,15 ore ca perioade de repaus. În unele dintre aceste intervale, însă, șoferul a rămas lângă camion și a așteptat o nouă cursă.
- Pe baza contractului colectiv aplicabil în Bizkaia, instanța de fond a stabilit că șoferul a depășit limita anuală a timpului de lucru cu 1.061,13 ore.
- Transportatorul trebuie să plătească 17.105,42 euro pentru timpul lucrat peste limită, 1.309,08 euro reprezentând diurne și 1.504,74 euro dobândă, precum și costurile procedurii de apel.
- Înregistrarea tahografului nu stabilește singură modul în care o perioadă trebuie încadrată în dreptul muncii. Contează și situația concretă, legislația aplicabilă și prevederile contractului colectiv.
Cazul a fost relatat de cotidianul spaniol La Razón, care a citat hotărârea nr. 2177/2026 a Înaltei Curți de Justiție a Țării Bascilor, pronunțată la 6 octombrie 2026.
Litigiul a vizat un șofer care efectua transport rutier național în Spania. Acesta a solicitat plata orelor suplimentare și a diurnelor pentru perioada martie 2024–ianuarie 2025. Elementul central al litigiului l-au constituit cele 711,15 ore înregistrate de tahograf ca perioade de repaus. Șoferul a susținut că, după scăderea perioadelor obligatorii de odihnă, în restul intervalelor a rămas la dispoziția angajatorului.
Tahograful indica repaus, însă șoferul trebuia să rămână în apropiere
Instanța a stabilit că, în perioadele contestate, șoferul aștepta o nouă misiune de transport și era obligat să rămână lângă vehicul. Angajatorul a susținut că acesta nu îndeplinea o sarcină concretă și nu conducea camionul, astfel că intervalele respective nu puteau fi considerate timp efectiv de lucru.
Instanța a respins această interpretare. Activitatea selectată pe tahograf nu poate determina, de una singură, încadrarea juridică a unei perioade. Judecătorii au analizat și condițiile în care șoferul aștepta, precum și regulile prevăzute în contractul colectiv relevant.
Peste 1.000 de ore peste limita anuală
Cazul a fost soluționat de Înalta Curte de Justiție a Țării Bascilor. Prin hotărârea nr. 2177/2026, pronunțată la 6 octombrie 2026, instanța a respins apelul angajatorului.
Un rol important l-a avut contractul colectiv aplicabil sectorului transportului rutier din Bizkaia. Articolul 6 consideră timp efectiv de lucru anumite perioade inactive care decurg din natura activității, inclusiv așteptarea la sediul companiei sau lângă vehicul, atunci când șoferul trebuie să rămână disponibil pentru angajator.
După includerea acestor intervale, instanța de fond a calculat că șoferul a lucrat 1.061,13 ore peste limita anuală de 1.724 de ore.
Compania a fost obligată să achite:
- 17.105,42 euro pentru depășirea limitei timpului de lucru;
- 1.309,08 euro reprezentând diurne;
- 1.504,74 euro dobândă pentru întârzierea plății.
Instanța superioară a menținut aceste sume și a obligat angajatorul să suporte și costurile apelului, inclusiv un onorariu de 900 de euro plus TVA pentru reprezentantul legal.
Nu orice perioadă de repaus devine automat timp de lucru
Hotărârea nu înseamnă că orice interval marcat ca repaus pe tahograf trebuie considerat automat timp de lucru. Decizia s-a bazat pe condițiile concrete de angajare ale șoferului și pe prevederile contractului colectiv valabil în Bizkaia. În alte contracte colective, timpul de așteptare, disponibilitatea și obligația de a rămâne lângă camion pot fi reglementate diferit.
Elementul decisiv a fost faptul că șoferul nu își putea folosi liber timpul. El trebuia să rămână în apropierea camionului în timp ce aștepta o nouă cursă.
Hotărârea nu modifică regulile privind timpul de conducere și perioadele de repaus prevăzute de legislația referitoare la tahograf. Litigiul a vizat modul în care trebuia contabilizat timpul șoferului în baza dreptului muncii și a contractului colectiv aplicabil.
Ce înseamnă timpul de așteptare pentru transportatori
Cazul arată că o înregistrare a tahografului nu stabilește întotdeauna modul în care o perioadă trebuie încadrată în dreptul muncii. În această situație, instanța a analizat împrejurările reale în care șoferul aștepta și prevederile contractului colectiv aplicabil în Bizkaia.
Pentru transportatori, nu este suficient să verifice ce a înregistrat dispozitivul. Trebuie să analizeze și dacă șoferul era cu adevărat liber să se odihnească sau dacă trebuia să rămână disponibil pentru companie. Această diferență poate influența modul în care este tratat timpul petrecut în așteptarea unei noi misiuni, între două transporturi sau lângă vehicul pentru perioade îndelungate.
Hotărârea nu este încă definitivă. Angajatorul poate formula recurs la Curtea Supremă a Spaniei, în încercarea de a obține o interpretare unitară a practicii judiciare.
Regulile UE privind timpii de conducere și perioadele de repaus sunt explicate pe portalul Your Europe al Comisiei Europene.
