Hotărârea civilă în primă instanță, pronunțată la 11 ianuarie 2026, vizează cererile formulate de 14 companii italiene de transport rutier împotriva Iveco, Scania, DAF și MAN. Cazul face parte dintr-o acțiune colectivă mai amplă, inițiată în 2017 de CNA Fita, care reprezintă operatori de transport rutier mici și mijlocii.
Deși decizia poate fi încă atacată cu apel, aceasta este prima hotărâre de la Milano care transpune încălcarea la nivelul UE privind cartelul camioanelor într-o despăgubire cuantificată și oferă un reper concret pentru cererile aflate în derulare și pentru cele viitoare din Italia.
Suprapreț de 8%, plus efectul „rezidual”
Instanța a recunoscut un suprapreț de 8% aplicat prețului de achiziție pentru 141 de camioane medii și grele cumpărate în perioada cartelului (1997–2011). În plus, a acordat despăgubiri de 4% pentru șase vehicule achiziționate la scurt timp după încetarea cartelului, recunoscând așa-numitul „efect rezidual”, în care prețurile distorsionate persistă dincolo de încetarea formală a încălcării.
Au fost acordate, de asemenea, reevaluarea și dobânda, calculate conform criteriilor prezentate în motivarea instanței.
Spre deosebire de unele decizii italiene anterioare, care s-au bazat pe o abordare pur echitabilă de tip sumă forfetară, instanța din Milano și-a fundamentat evaluarea pe o analiză a unui expert numit de instanță (CTU). Deși judecătorii au ajustat în final concluziile expertului, au respins în mod explicit un procent automat sau standardizat și au justificat valorile finale printr-o analiză critică a probelor economice.
În termeni europeni, procentul de 8% se situează peste nivelurile acordate frecvent prin evaluări pur echitabile în alte jurisdicții, care se grupează adesea în jurul valorii de 5%, dar sub unele precedente naționale mai ridicate, precum hotărâri mai vechi din sudul Italiei sau cazuri izolate din Spania.
Aspecte juridice-cheie abordate
Hotărârea tratează în detaliu mai multe chestiuni recurente în litigiile ulterioare privind cartelurile:
- Efectul obligatoriu al deciziei Comisiei Europene: instanța a confirmat că decizia UE privind încălcarea este obligatorie în ceea ce privește existența cartelului, dar nu în mod automat în privința legăturii de cauzalitate sau a cuantumului prejudiciului, care trebuie în continuare evaluate de instanța civilă.
- Directiva privind despăgubirile pentru încălcări ale normelor antitrust: prezumția legală a existenței prejudiciului introdusă de directivă a fost considerată neaplicabilă ratione temporis, având în vedere că cartelul s-a încheiat cu mult înainte ca directiva să fie transpusă în dreptul italian. Cu toate acestea, instanța s-a bazat pe principiul UE al efectivității pentru a evita impunerea unei sarcini excesiv de ridicate a probei reclamanților.
- Apărarea privind transferul costului (passing-on): argumentele potrivit cărora companiile de transport rutier au transferat supraprețul către clienți au fost respinse, instanța plasând ferm sarcina probei asupra pârâților.
- Beneficii fiscale: au fost respinse și susținerile potrivit cărora deducerile fiscale ar trebui să reducă prejudiciul compensabil.
Judecătorii au făcut trimitere pe larg la jurisprudența străină, inclusiv la decizii din Spania, Regatul Unit și Germania, reflectând caracterul tot mai european al litigiilor privind cartelul camioanelor.
Sferă limitată, implicații mai ample
Cazul de la Milano acoperă doar 14 companii, însă CNA Fita a declarat că aproximativ 3.000 de operatori de transport sunt implicați în acțiuni conexe susținute de asociație. Potrivit comunicărilor CNA, hotărârea se traduce printr-o compensație medie de circa 13.000 € per vehicul, inclusiv dobânda, deși suma exactă depinde de prețurile individuale de achiziție și de momentul acestora.
Decizia nu clarifică pe deplin peisajul mai larg din Italia, care rămâne fragmentat. Alte asociații de transport rutier au urmărit cereri prin proceduri colective în Țările de Jos, în timp ce Germania continuă să găzduiască sute de cazuri paralele, în special în fața Tribunalului Regional din München.
