Decizia Tribunalului Superior de Justiție din Asturias confirmă hotărârea anterioară a instanței de muncă din Oviedo. Șoferul a primit 9.315,82 euro cu titlu de compensație pentru încetarea contractului, plus 7.501 euro pentru încălcarea drepturilor fundamentale. În total, despăgubirile se ridică la peste 16.800 de euro.
Cazul arată că o plecare din companie nu este întotdeauna tratată ca o demisie propriu-zisă: dacă angajatul dovedește abateri grave ale angajatorului, instanța poate reține că, în fapt, încetarea raportului de muncă a fost determinată de conduita companiei.
Totul a pornit de la bani
Șoferul lucra în firmă din martie 2021. La începutul lui 2024, relația s-a tensionat după ce a început să semneze fluturașii de salariu menționând că nu este de acord cu sumele înscrise. El a susținut că nu îi erau plătite corect, între altele, sporul de vechime și majorările prevăzute în contractul colectiv aplicabil transportului rutier din Asturias.
Ulterior, disputa s-a extins. Angajatul a formulat pretenții de aproape 29.000 de euro, invocând ore suplimentare, timpi de așteptare, muncă de noapte și diurne. În paralel, a contestat două sancțiuni disciplinare din octombrie 2024: una cu suspendarea activității și a plății pentru două zile, iar cealaltă pentru 15 zile.
Accident de muncă și un nou motiv de conflict
Instanța a analizat și un episod mai vechi, legat de un accident. Compania nu a acceptat inițial că incidentul ar fi avut legătură cu munca. Șoferul a fost nevoit să demareze o procedură pentru schimbarea încadrării evenimentului, iar în final Institutul Național de Securitate Socială din Spania l-a recunoscut drept accident de muncă.
Potrivit judecătorilor, această situație a erodat și mai mult relația dintre angajat și firmă.
Amenințări în incinta companiei
Momentul decisiv a avut loc în decembrie 2024, când fiul proprietarului – și el angajat al companiei – l-a confruntat pe șofer la sediu. Ulterior, acesta a fost condamnat pentru o contravenție pentru amenințări. Instanța penală a reținut că, în timpul conflictului, i-ar fi spus șoferului că „îi sparge capul”. Afirmația a fost surprinsă într-o înregistrare audio depusă la dosar.
Din constatări reiese că i-ar fi transmis și că firma „s-a săturat” de el. Judecătorii au apreciat că o asemenea amenințare putea, în mod rezonabil, să îi creeze angajatului temeri pentru propria siguranță, chiar dacă nu s-a ajuns la violență fizică.
Demisie, apoi schimbarea poziției
La câteva zile după incident, șoferul a anunțat compania că pleacă de bunăvoie. Totuși, în mai puțin de 24 de ore, a trimis o a doua notificare prin care și-a retras decizia.
Pe 20 decembrie a revenit cu un nou demers – de data aceasta pentru încetarea contractului pe motiv de încălcări pe care spunea că le suportă de luni de zile. A invocat tratament umilitor, jigniri, pretenții salariale rămase nerezolvate și amenințări. Totodată, a arătat că, după episodul din decembrie, a ajuns la spital din cauza palpitațiilor.
Angajatorul a susținut ulterior că șoferul ar fi părăsit pur și simplu locul de muncă și, prin urmare, nu ar trebui să primească despăgubiri pentru încetarea contractului. Atât instanța de fond, cât și Tribunalul Superior de Justiție din Asturias au respins această interpretare.
Instanța: nu i se putea cere să continue
Judecătorii au amintit că, potrivit practicii Curții Supreme din Spania, un angajat poate înceta să mai presteze activitate chiar înainte de pronunțarea unei hotărâri, dacă apreciază că angajatorul a comis încălcări deosebit de grave. O astfel de decizie implică însă un risc: dacă instanța consideră ulterior că motivele nu sunt suficiente, cererea poate fi respinsă.
În acest dosar, instanța a concluzionat că pragul necesar a fost atins. Cumulul conflictelor a făcut ca menținerea raportului de muncă să devină, în practică, imposibilă. Au fost avute în vedere disputa salarială, neînțelegerile privind accidentul de muncă, sancțiunile disciplinare, solicitările de plată a unor sume restante, amenințările și afectarea stării psihice a șoferului.
După incidentul din decembrie, angajatul a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru tahicardie. Documentele medicale au indicat stres acut legat de muncă, anxietate și suferință. În opinia instanței, nu era rezonabil să i se ceară să își continue activitatea într-un astfel de climat.
Despăgubiri suplimentare pentru încălcarea drepturilor fundamentale
Tribunalul a menținut și suma suplimentară de 7.501 euro, acordată pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale angajatului. A contat în mod special faptul că amenințările au venit din partea fiului proprietarului, care lucra în aceeași companie. Judecătorii au arătat că nu există dovezi că angajatorul ar fi intervenit pentru a corecta comportamentul acestuia sau pentru a-l proteja pe șofer.
Lipsa unei reacții a fost interpretată ca un eșec în asigurarea unui mediu de lucru sigur, care să respecte demnitatea și drepturile fundamentale ale salariatului.
În final, Tribunalul Superior de Justiție din Asturias a respins integral apelul companiei, confirmând atât compensația pentru încetarea contractului, cât și daunele acordate pentru prejudiciul suferit.
