Intervenția a avut loc pe A6, în apropiere de Sinsheim. Martorii au relatat că vehiculul ar fi traversat o zonă de lucrări cu aproximativ 140 kilometri pe oră. După oprire, polițiștii au consultat datele din tahograful digital, iar acestea ar fi indicat o viteză maximă de 156 kilometri pe oră.
Pentru autorități, nu este vorba doar despre o presupusă depășire a vitezei. A apărut și suspiciunea că tahograful ar fi fost manipulat, ceea ce poate duce investigația în zona falsificării înregistrărilor tehnice. Poliția a ridicat permisul șoferului, cardul de conducător auto și cheile camionului.
Dincolo de acest episod, revine o temă discutată constant în transportul rutier: poate o listare din tahograf, de una singură, să stea la baza unei sancțiuni pentru viteză?
Italia: o listare din tahograf, singură, nu a convins instanța
La mijlocul lunii iunie, o instanță din Brindisi a anulat o amendă aplicată unui șofer de camion într-un dosar în care singura „probă” a fost o listare din tahograful digital. Judecătorul a reținut că tahograful nu este un instrument conceput pentru aplicarea limitelor de viteză. Rolul său principal, conform Regulamentului (UE) nr. 165/2014, este să urmărească timpii de conducere, pauzele și perioadele de odihnă.
În lipsa unor dovezi suplimentare — de exemplu, o înregistrare de la un radar fix sau alte echipamente dedicate măsurării vitezei — amenda a fost anulată. Instanța a subliniat că, în speța respectivă, listarea tahografului a fost singurul element din dosar și nu a fost suficientă pentru a atribui fără echivoc fapta șoferului.
Decizia nu înseamnă însă că datele din tahograf sunt automat excluse din proceduri. În Italia, interpretarea rămâne disputată: într-o altă hotărâre, Curtea Supremă a permis folosirea înregistrărilor tahografului ca probă, în anumite condiții.
Comisia Europeană a intervenit încă din 2020
Decizia din Brindisi nu este un caz izolat în Italia. Unele instanțe și-au nuanțat abordarea după ce Comisia Europeană a contestat, în 2020, regulile care permiteau sancționarea „din oficiu” doar pe baza datelor din tahograf.
În opinia Comisiei, o astfel de practică intră în conflict cu Regulamentul (UE) nr. 165/2014, tocmai pentru că tahograful este conceput în primul rând pentru monitorizarea timpului de lucru al șoferilor profesioniști, nu ca instrument general de control al vitezei.
La acel moment, Bruxelles a cerut Italiei să își ajusteze regulile, avertizând că, în caz contrar, dosarul ar putea ajunge la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Cum se procedează în Polonia
În Polonia, Inspecția Transportului Rutier nu aplică amenzi pentru viteză doar pe baza înregistrărilor istorice din tahograf.
Motivul ține de practică: o urmă de viteză nu indică în mod clar unde s-a produs presupusa abatere, ce limită era valabilă în acel punct și nici nu oferă contextul necesar pentru a evalua corect situația. Ministerul Infrastructurii a transmis de mai multe ori sectorului de transport că nu se va merge pe sancțiuni de rutină bazate exclusiv pe datele din tahograf.
Asta nu face datele inutile. Ele pot fi folosite, de pildă, la reconstituirea accidentelor sau în cazuri de „overspeed” — atunci când tahograful arată rularea peste pragul limitatorului pentru mai mult de un minut.
Germania: datele pot conta în dosar, dar nu echivalează cu o bază automată pentru sancțiuni
În Germania, abordarea este mai nuanțată. Jurisprudența unor instanțe regionale superioare, inclusiv OLG Hamm și OLG Köln, acceptă de ani buni înregistrările tahografului ca element de probă în cauze de viteză. Totodată, instanțele au indicat că lipsa unei certificări la zi a dispozitivului nu îi anulează automat valoarea probatorie — însă trebuie aplicată o marjă de eroare în favoarea șoferului.
Cu toate acestea, nu orice intrare din memorie se transformă automat într-o amendă. Hotărârile vizează în special admisibilitatea datelor în proceduri, nu ideea de a construi controale de rutină pe baza analizelor făcute ulterior. În practică, serviciile germane evită să sancționeze exclusiv pe baza tahografului, deoarece o listare nu arată, de una singură, ce limită de viteză era în vigoare la momentul și în locul respectiv.
În cazul de pe A6, tahograful nu este singurul element
Episodul de pe A6 arată de ce contextul contează atunci când se discută despre folosirea datelor din tahograf. Aici, înregistrarea pare să fie doar o piesă din puzzle: poliția a avut și o declarație de martor despre un stil de condus foarte rapid, iar la oprire ar fi apărut indicii că tahograful ar fi putut fi manipulat. O astfel de suspiciune, legată de falsificarea înregistrărilor tehnice, poate avea consecințe mult mai serioase pentru șofer decât cifra de viteză în sine. În același timp, cazul rămâne un semnal pentru industrie: o listare din tahograf nu stabilește automat vinovăția. Totul depinde de regulile naționale, de faptele concrete și de modul în care autoritățile și instanțele aplică legea.
În paralel, autoritățile din mai multe regiuni europene își extind instrumentele de control, inclusiv prin utilizarea de tahografe inteligente și verificări la distanță.
